Deja trecuse o săptămâna . Nu reușisem sa găsesc nicio idee . Poate totul era făcut ca sa poată fi uitat la o moment dat . Dar de ce era așa de dureros ...? Nici măcar nu avusesem ocazia sa îl cunosc așa de bine dar aveam senzația ca îl știu de o viața întreaga . Încercam sa mă conving ca nu e bun pentru mine dar pana și uitatul la televizor îmi amintea de el . Tot mă gândeam dacă el se gândește la mine sau dacă doar eram prea obsedată . Pana la urma trecuse o săptămâna și el nu dăduse niciun semn . Poate ideea " Băiatul trebuie sa facă primul pas " este greșita . Dar sincer nu văd de ce nu ar face-o . Poate ii e frica sau ... Nu cred ca poate fi asta . Poate și el încerca sa uite . Ar fi trist sa se termine ceva ce nici măcar nu a început . Nu vreau sa existe final fără început . Nu vreau sa sa nu fiu cu el doar pentru ca nu am curaj sa ii spun . Gândurile mele dispar atunci când mă suna Sorina :
Eu : Hey
Ea : Hey . Ce ai ?
Eu : Nimic ....
Ea : Chiar crezi ca mă poți minți așa de ușor ?! Ti a murit pisica ?
Eu : Nici nu am o pisica , spun eu nervoasa ,pentu prima oară nu aveam chef de glumele ei .
Ea : Ia-o mai ușor . E doar o gluma ...
Eu : Sry numai ca nu mai vreau sa văd pe cineva vreodată .
Ea : Înțeleg ... Ești depresiva
Eu : Nu înca , dar nu mai am mult
Ea : Sa mă suni când ești pregătită sa îmi zici
Eu : Ok , deci te sun .. Niciodată .
Oricum trebuie sa plimb câinele . Aerul o sa îmi facă bine la creier sau măcar ce rămase din el . Lucky , câinele meu mă trăgea după fiecare câine . Prima oară se duce la un buldog , apoi la un bischon și la un labrador . Îl intreb pe stăpân dacă pot sa îl mângâi . El Răspunde afirmativ . Mă Băloșit mult ( câinele ) ... . Mă ridic in picioare și mă uit la stăpân . Nu cred ... . Nu putea fi .., cred ca aveam vedenii . Dar încerc sa mă conving ca nu e el și i a ghiciți chiar nu era el .
