Iubire si probleme adolescentine

Capitolul 1

    Ajunse acasa, isi arunca ghiozdanul pe fotoliu azvarlindu-si pantofii din picioare si intra in baie, trantind usa. O femeie inalta, uscativa, cu parul prins in coc, de vreo 40 de ani iesi din bucatarie cu o carpa in mana. Lua ghiozdanul ducandu-l in camera fiicei sale, apoi stranse pantofii si-i aseza in dulapiorul cu incaltaminte al fetei. Se intreba de ce fata nici nu salutase cand in trase in casa. Sigur ceva o supara mult. Se intoarse in bucatarie. Scoase dintr-un dulap bej cu pete mici albe o farfurie intinsa si albastra de portelan. Cu spumiera, scoase cartofii pai bine prajiti din tigaie si puse pe farfurie. Turna in ana albastra a fetei suc de portocale iar pe o alta farfurie puse cateva gogosi umplute cu gem. Se auzi usa de la baie trantindu-se asa ca intinse fata de masa, aranja farfuriile, scoase si o furculita, painea o evita fiindca fiica nu manca cartofi cu paine pentru ca ingrasau. Fata intra in bucatarie, dadu " Saru'mana" putin necajita si se aseza la amasa zicand ca se spalase bine pe maini. Manca incet si distrasa, privind in gol in farfurie. Mama se aseza si ea la masa si o intreba:

   -Cum a fost azi la scoala?

   -Hm...a fost bine, zise fata si lua o gura de aer. Am ca tema pentru maine de facut arborele genealogic si de prezentat putin fiecare membru in parte. Problema este ca colegele ziceau ca nu sunt de acord cu tema data, si se pdri luand din nou o gura dea aer si incepu sa manance cu pofta.

   - Dar de ce te supara pe tine?

   - Pentru ca.... pentru ca ele nu se inteleg cu verii si verisoarele lor, izbugni ea. Si pe buna dreptate! Dupa ce mi-au povestit cate au patit si au avut de suportat doar din cauza lor, acum le intleg. Bine ca eu nu-mi cunosc verii si verisoarele. Cu exceptia Gianinei, care este prea mare ca sa se comporte copilareste cu mine, bineinteles ca are treaba ei, sa-si creasca copilul, in rest sunt sigura ca ceilalti sunt ingrozitori. Ma bucur ca nu-i cunosc. Dar este o problema. Eu nu-i cunosc si nu stiu cum sa-i descriu ca sa nu iau un 4 in catalog. Fetele ziceau ca sunt binecuvantata si chiar norocoasa ca nu i-am cunoscut pana acum. Nici nu vreau sa-i cunosc. Bine ca nu stiu cum arata ei acum caci altfel ar avea de furca cu mine. Sper sa nu-i cunosc vreodata.

   -Irma, de ce sa fii asa cu rudele tale? Cu strainii te porti foarte frumos.

   - Eh, lasa-ma. Cand vine Lary de la scoala?

   - Cred ca la doua.

   - Ok, si dadu sa plece de la masa.

   - Irma, zise mama iar fata se aseza la loc pe scaun. Stii ca ieri am vorbit cu mama-soacra la telefon, si se opri asteptand apobarea din cap a fetei ca sa continue, il stii pe Robert, nu? Vine aici.

   - Care Robert? Colegul meu?

   -Nu, Robert, varul tau si fratele Gieaninei. Nu stii?

   Irma se gandi mult si-si aminti de o poza a varului ei foarte slab, facuta cand avea 9 ani. Se enerva imediat.

   - Offf! Sunt blestemata! Tocmai cand vorbeam de asta si iata ca vine acum in Romania. De unde...Elvetia?

   - Franta, zambi mama.

   - Franta! repeta ea ridicand tonul. Cand vine?

   - Pai, deja a venit dar este ocupat cu mutarea. Se va muta la tine la liceu. Va puteti cunoaste acolo. Cred ca o sa-i cunoastem abia la vara.

   -Sa-mi zici cand o sa-i cunoastem.... ca sa stiu cand sa fiu ocupata.

   - Irma! striga mama iar fata se ridica de la masa.

   - Nu vreau sa-l cunosc! Il urasc!

   - Hehe, nu fi prostuta. O sa va intelegeti de minune. O sa-l ajuti sa vorbeasca corect romaneste, el te va ajuta cu franceza. Doar iti place franceza.

   - Da, asa de bine o sa ma inteleg cu el ca o sa ajunga in pamant. Hehe, rase fortat.

   - Irma! striga mama suparata si dezamagita de spusele fiicei.

   - Uite, vezi? Nu-ti place. Decat sa-l omor, mai bine nu-mi face cunostinta cu el. Cati ani are?

   - E un pic mai mare...vreo 2 ani..., medita mama.

   - Inca un motiv pentru care sa-l urasc. De ce e mai mare?

   - Inseamna ca cu Darius te vei intelege, caci el e mai mic.

   - Si asta cine mai e?

   - Verisorul tau. Fratele mai mic al Gianinei si al lui Robert.

   - Aish, dar parca e de varsta Larisei, nu?

   - Da..

   - Vezi? Cu el n-am nimic. Va avea grija Lary e el...

   - Irma, stii ca mereu ajungi la vorba mea. Ai sa vezi cat de bine te vei intelege cu el.

   - Ahem, ma duc sa-mi fac temele. Maine seara ies cu grupul.

   - Bravo. Doar esti mare. Trebuie sa iesi si tu mai des. Nu doar in casa cu cartile sub nas. Cum crezi ca ai sa-l intalnesti pe Fat-Frumos?

   Irma iesi repede din bucatarie ascunzandu-se in camera ei evitand vechiul discurs al mamei despre viitorul ei iubit. Isi facu repede temele si apoi se tranti in pat meditand la complicatiile familiei sale. Mama ei n-a avut o copilarie prea frumoasa deoarece traise in perioada ceausismului, erau spioni peste tot si era de ajuns ca cineva sa spuna o minciuna si sa o transmita mai departe, de exemplu ca cutare era dusman de partid, si acel cutare era imediat inchis si chinuit. Dar nici bunicii Irmei nu fusesera parinti model. O puneau de mititica fiind sa munceasca mult si nu avusese parte de nici o afectiune din partea lor, si de asta, se maturizase mai repede si nu copilarise deloc. Facea treburile pe care ar fi trebuit sa le faca o femeie maritata iar asta o epuiza si fizic, si psihic. Mama ei suferise mult si nu avusese niciodata timp pentru ea. Mama Irmei muncea ziua iar noaptea invata pe ascuns la lumina lumanarii. Ce fel de mama era aceea care isi punea copilul de trei ani, adica mama Irmei, sa dea de mancare unui nou-nascut, sa-l schimbe, sa-l spele si sa-l imbrace? In loc sa se joace cu copiii de varsta ei in parc, ea era incuiata in casa cu fratele mai mic si avea grija de el. Cine putea chinui in asemenea hal un biet copil nevinovat? Iar bunicul Irmei era ocupat cu serviciul si cu musafirii care nu incetau sa mai dispara. Isi fugarea copii de la masa, le lua de la gura lor si le dadea musafirilor nepoftiti si se distra cu ei. Abia dupa ce mama Irmei terminase liceul, ei isi recunosteau vina si se mustrau pentru ca facusera diferentieri intre copii inca de la nastere. 

   Tatal Irmei era exact opusul sotiei sale. El mereu fugise de-acasa ca sa nu asculte certurile dintre parinti. Pleca dimineata si se intorcea noapte tarziu cand stia ca era liniste in casa. Era mereu cu prietenii la fotbal. Invatase sa aiba singur grija de el. Fratii si surorile mai mari nu se ocupau sau interesau de el. De mic ii placuse sa lucreze in gradinile si campiile oamenilor unde ajuta la cules fructe si legume ca rasplata din partea taranilor harnici, primea o parte din ceea ce culegea si ducea acasa la mama lui care-i facea dulceturi, gemuri, compoturi si salate. Scoala nu-i prea placuse, fusese baiatul care infrunta mereu profesorii cu succes iar la scoala militara, care era obligatorie pe vremea aceea, ii constituise planul sau de viitor. Acum el lucra la armata si era cel mai bun in profesia lui, fiind ani la rand decorat si premiat. Mama Irmei era asistenta de farmacie si cand putea mai mergea la munca, fiind platita in functie de numarul de ore lucrate in total pe luna. Tatal Irmei nu se intelegea deloc cu surorile, fratii si mama lui, de aceea rupsese de la inceput orice legatura cu ei. Din cand in cand mai vorbea cu mama sa, de obicei la sarbatori sau ocazii asemanatoare, insa cu fratii si surorile sale nu mai vorbise inca de la scoala militara. Ei incercasera sa-i distruga casnicia, asa ca luase masuri drastice. Nu avea nevoie de ajutorul lor si se descurca destul de bine fara familia lui. Fusese tradat si folosit de mai multe ori de ail lui, incercase sa-i ierte dar asta nu le schimbase familiei sale atitudinea asa ca pastra distanta cu ei, acum fiindu-i mult mai bine. Odata isi vizitase mama cu cativa ani in urma, dar observand ca nu se schimbase absolut deloc, plecase dupa trei zile. Si pentru ca familia se simtea vinovata, nu mai vorbise deloc cu el in acesti 20 de ani. 

    Irma isi clatina capul si se schimba in pijamale. Intre timp, surioara ei mai mica era bucuroasa de noua veste. Irma deschise fereastra, lasand aerul racoros si linistit de noapte sa patrunda in camera iar ea se culca. Dormi linistita dar se trezi dimineata devreme datorita unui vis ciudat. Se visa ca un prieten ii facuse cunostinta cu un prieten de-al sau din copilarie si ea se intelegea foarte bine cu el. Era ciudat faptul ca baiatul era chiar dragut si-i retinuse foarte bine infatisarea. Scapa repede de acest gand ciudat si sa pregati de scoala.