Iubire si probleme adolescentine

Capitolul 2

Plouase putin in acea dimineata dar soarele iesi pe cer repede si usca pamantul insa norii nu disparura. Era vremea perfecta de iesit la plimbare, in conceptia Irmei. Batea vantul incet dar era cald afara iar Irma considera ca o ploaie seara, o ploaie scurta, era binevenita. Era începutul weekendului.

Dupa ce se intoarse epuizata de la cursuri, o ajuta pe mama ei la treaba in casa. Mama ei spalase hainele, Irma spalase vasele, incaltamintea si podeaua. Mama sterse praful, e sterse geamurile. Mama facuse curatenie in bucatarie, baie si sufragerie, ea isi curata camera ei si camera Larisei si pehol. Tatal ajunse de la serviciu si scutura si el covoarele, apoi toate paturile si cuverturile iar la ora 5 dupa-amiaza curatenia era gata. Irma fugi in baie si-si facu un dus rapid, apoi isi usca si aranja putin parul, imbraca o pereche de blugi negri, un maiou gri si un hanorac desfacut si negru deasupra si se tranti in pat odihnindu-se cateva minute. Un prieten o telefona iar ea se trezi putin buimacita. O anunta ca urma sa soseaca in cateva minute in fata blocului ei de unde urmau sa mearga impreuna la restul prietenilor. Mai tarziu, iesi incuindu-si camera, se incalta si pleca coborând in fuga scarile pana la parter. Se uita in cutia postala insa nu era nimic asa ca iesi repede din scara, stiind ca intarziase deja. In fata scarii o asteptau doi baieti. Unul dintre ei, putin mai scund ca celalalt, cu parul blond inchis si cret imbracat sport era unul dintre prietenii grupului, si cel mai bun prieten (baiat) al Irmei. Celalalt ii era necunoscut insa il studie in cateva secunde din cap pana in picioare, fara ca el sa observe privirea cercetatoare a ei. Era inalt si imbracat in alb. Irma fu uimita de sclipirea tenisilor necunoscutului. Rar se intampla sa vada ca baietii purtau incaltaminte curata. Intoarse privirea la cel blond, Marius, care le facu cunostinta.

- El este un prieten bun din copilarie. Cristian, ea este Irma, cea pe care n-am apucat sa ti-o prezint. Stii, ti-am povestit de ea.

Amândoi dadura mana si-si zambira si se privira unul in ochii celuilalt. Ea obisnuia sa priveasca in ochii unei persoane pentru ca, dupa cum motiva ea, ochii reflectau adevarata identitate a persoanei, ochii erau oglinda sufletului. Ochii lui ii erau albastri spre negru si pareau foarte vii si plini de energie. Insa, daca privea mai bine, ea recunoscu o ezitare in ochii lui si ceva ii dadea de inteles ca el stia mult mai multe decat arata, poate mult prea multe pentru cineva de varsta lui. Ea facu un pas in spate si evita sa-l mai priveasca. La urma urmelor, el era un strain iar asta o determina sa capete o atitudine serioasa in preajma lui si sa nu-i acorde prea multa atentie. Totusi, se multumi sa afle ca Cristian nu era unul din acei baieti cu care Marius incerca sa o cupleze. Conversatia dintre ei era ciudata. Ba vorbea Irma cu Marius iar Cristian tacea si asculta, ba vorbea Cristian cu Marius iar Irma asculta. Ajunsera in parc unde prietenii ii asteptau pe banci. Nu mai erau locuri si pentru ei si desi prietenii insistau sa accepte locurile lor, ei nu cedau. Observând ca statea langa strainul din grup, ea se apropie de o banca si incepu sa vorbeasca cu trei fete. Maria veni cu ideea sa mearga cu totii pe terenul de sport al orasului si sa joace basket, sau mai bine zis, sa incerce sa nimereasca cosul de basket. Drumul era lung pana la teren strabatand tot orasul si abia dupa ce mersera o ora pe principala, ajunsera la marginea orasului unde se afla terenul de sport. Incepura sa joace si desi ea arunca bine, nu reusea sa nimereasca deloc cosul asa ca Cristian se hotari sa o ajute.

- Arunci foarte bine, insa daca vrei sa dai cos, incearca sa te indepartezi un metru, iar el ii arata clar fiecare pas.

Irmei i se paru aiurea acel sfat insa facu cum fusese indemnata. Si astfel reusi, scapandu-i un zambet incontrolabil. Incetul cu incetul, prietenii se asezau la masa cu sucuri renuntand sa mai joace, de oboseala. Se intunecase iar luminile iar luminile de pe teren se aprinsera, Irma si Cristian jucând in continuare. Abia când prietenii lor se ridicara de la masa, Irma se duse la ei grabita lasandu-l pe Cristian singur.