Life is life

23 2 1
                                    

Mi-am deschis ochii încet și am zărit un tavan alb , de culoarea laptelui. Unde mă aflu? Stăteam întinsă pe un pat la fel de alb precum tavanul și pereții camerei. M-am ridicat în creștetul capului și am zărit un bărbat lângă mine. Ce naiba?! Un bărbat lângă mine? Dormea în partea mea dreaptă fără tricou. Atunci mi-am dat seama că și eu eram dezbrăcată. Ce se întâmplă? Doar nu..„o , ba da” îmi șopti conștiința. Nu puteam să cred. Am făcut-o pentru prima dată cu un necunoscut care era al naibii de drăguț , dar până la urmă , tot un necunosut era. Nici nu îi știam numele și am făcut-o cu el. Mă simt oribil..M-am ridicat din pat și m-am îndraptat spre lenjeria mea intimă care era aruncată în mijlocul camerei , pe podea. Rochia era de negăsit. Am deschis încet ușa , încât să nu mă audă străinul care încă dormea și am ajuns într-o cameră imensă care se presupunea a fi livingul.Rochia mea neagră era lângă scări , iar geanta se afla într-un colț al canapelei. 

După ce mi-am găsit și pantofii , am ieșit afară neștiind unde mă aflu. Priveam debusolată zona încercând să-mi dau seama pe ce stradă sunt. Eram aproape de centru , așa că m-am îndreptat spre autobuz pentru a putea ajunge mai repede acasă. I-am plătit șoferului drumul și am așteptat câteva minute ca să urce toate persoanele care mergeau spre strada unde se afla casa mea. Tot drumul a durat 10 minute. Am deschis ușa casei și m-am descălțat pe covorul din fața acesteia.

-Unde ai umblat toată noaptea? răsună vocea lui Lauren.

-Nu știu , am răspuns sec îndreptându-mă spre canapea.

-Ce-ai făcut cu tipul ăla de aseară?

-Ce tip , Lauren?

-Cel cu care ai ieșit din club nătăfleaț-o! chicoti aceasta uitându-se atentă la mine și urmărindu-mi fiecare mișcare.

-De ce a trebuit să te ascult și să merg în clubul ăla idiot?!

-Ți-a plăcut! râse Lauren. Deși , nu era necesar să bei așa mult.

După ce și-a terminat Lauren fraza m-am îndreptat către geam și l-am deschis ușor. „Haha” urmă vocea ironică a acesteia.

-Să știi că tot nu a intrat gluma , adăugă.

- Păi..era gluma ta. Ok , în fine , lasă. E chiar grav , Lauren. Dacă o să am un copil sau ceva? Dacă tipu ăla nu știe ce e aia protecție? Dacă..

-Termină , Amy. Poate a decurs totul ok și nu se v-a întâmpla asta. Maturizează-te. Asta e viața.

Poate Lauren chiar știa ce zice.. Până la urmă , viața trebuie trăită din plin..Life is life..

Ai ajuns la finalul capitolelor publicate.

⏰ Ultima actualizare: May 12, 2014 ⏰

Adaugă această povestire la Biblioteca ta pentru a primi notificări despre capitolele noi!

Life is lifeUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum