Si iată.ne din nou...de data asta in prima zi de liceu...dupa o vara plina...cu minimul de chef de viata si de...tot...
Ma trezesc de pe la 4 , deoarece liceul este intr.un alt oras , unul mai indepartat...si , ca de obicei...ma cert cu toata familia mea...ceva obijnuit pentru mine.
Dupa ce am ajuns in liceu...nu stiam unde este clasa...si am intrat peste 3 clase...dar pana la urma am gasit si clasa mea...
Pot spune ca am incrput bine...am intarziat la ora , iar cea de ce imi era cel mai frica , se intamplase...sa fiu in centrul atentiei...deja imi vad colegi rânjind si mustacind pe sub banci... Cred ca deja mi.am pierdut şansa de a avea prieteni...dar asta e , nu e nimic nou cu care nu m.am obijnuit...de fapt am prieteni...dar toti sunt virtuali...de pe grupurile de pe fecebook sau mesenger...dar ei sunt din alte tari...nu cred ca o sa.i vad vreodata , sau nu cred ca o sa vreau sa ma vada ei pe mine...dar nu asta e important...sa revenim...
Diriginta deja se uita dubios la mine...la fel si colegi , dar am ignorat...mi.am cerut scuze si m.am pun intr.o banca libera , langa o fata foarte frumoasa si parea chiar de treaba , imi zambea prieteneşte...i.am zambit inapoi...parea ca o sa ne întelegem...
Dupa ora acea in care diriga ne.a spus despre ea si despre liceul in care imi voi pierde zilele din urmatori 4 ani...
Fiind un liceu din alt oraş , am stat la camin...era un camin in care stateau doar fete...asta mi s.a parut foarte bine...ma gandeam ca ar fii fost frumos sa stau intr.o camera singura...sau macar cu fata de la ore...dar nu am eu norocul asta.
Dupa alte 4 ore de scoala...diriginta a revenit sa ne grupeze in camerele din camin. Eram grupate dupa initialele numelui de familie...
Asteptam sa vad cine v.a fii norocoasa care v.a sta cu Alice , fata cu care ma inteleg din ce in ce mai bine...
Cand imi aud numele , ies in fata clasei , si astept sa vad cine imi v.a fii colega de camera...dar...cand am auzit "Iacob Alice" , m.am bucurat groaznit , stiam ca macar am o colega minunata de camera...
Am vazut ca si ea era fericita deoarece imi v.a fii colega , si cum a ajuns langa mine , m.a strans tare in brate...nu am mai simtit acest sentiment niciodata , sau poate ca l.am simtit dar l.am uitat...ma simt bine ca acum am o prietena in realitate , nu o sa.i uit nici pe cei virtuali...dar Alice pare o prietena adevarata...
Daca ne.ai vedea...ne.ai spune ca suntem opusule: ea inalta , eu scunda, ea blonda cu parul scurt , eu bruneta cu parul lung , ea are ochii albastri , eu caprui , ea se imraca in culori vii , roz , alb , verde , eu doar negru si gri... Mi.ar placea sa ma ajute sa ma schimb...poate voi fii si eu mai vesela...sau macar o sa imi placa mai mult viata...
Ajunse in camera de camin , ea m.a intrebat ceva...la care nu am avut raspuns . Mi.a spus: " Tu de ce esti asa? Ce s.a intamplat cu tine?" , am stat cateva raspunsuri si i.am spus " Nu stiu..." , iar ea , plina de incredere , imi spune "O sa aflam impreuna". Atunci am simtit ca am pe cineva langa mine , la bine si la rau...
