Ultimul simbol..

S-a dus si lumea mea. Plecarea ta a fost prea crudă, prea dureroasă, am simţit cum inima mea se transformă într-un cărbune, cum sângele s-a oprit din circulaţie, cum ochii mi s-au inundat de pierdere. Totul în faţa mea este un deşert şi o mare întinsă fără sfârsit, nici răsăritul nu mai apare. Soarele şi-a pierdut strălucirea şi cântecul păsărilor e mut pentru mine, până şi cerul plânge, e negru de tristeţe. Visele mele minunate impreună cu tine au devenit cele mai crâncene coşmaruri, cele mai dureroase lucruri. Florile şi-au pierdut culoarea. Interiorul meu a devenit un gol, o gaură neagră care îmi seacă şi ultima picătură de iubire, de speranţă.

Stau pe leagănul din spatele casei şi încerc să te uit, parcă sunt moartă si sper că voi fi curând, nu mai suport atâta durere, fiecare bucăţică din inima mea s-a spart în ură pentru tot ce a fost.

Zilele trec ca lunile pentru mine si lunile ca anii.. n-am mai iesit din casă de ceva timp. Pur si simplu nu pot da ochii cu tine, cu veselia din jur si cu tot ce s-a intamplat. Mă uit pe geam visatoare, vad ziua..ziua in care te-ai despartit de mine.. vad scrisoarea si ultimul simbol al iubirii, trandafirul. Tin minte cum am luat scrisoarea crezand ca e ceva de bine, cum am dus-o la pieptul meu..ti-am simtit parfumul. Intrasem in casa si ma asezasem in fata calculatorului, deschizand scrisoarea...:

" ... Draga mea,

De la primul zambet pe care mi l-ai afisat am simtit fluturasi in burtica, felul in care te comportai cu cei din jur ma facea sa cred ca esti un inger. Simteam cum incercam sa deschid usa inimii tale, dar era prea tarziu pentru ca inima mea plutea deja langa a ta. Inca imi mai aduc aminte de primul sarut, de atingerea fina a buzelor tale trandafirii, de gustul lor de cirese, de mirosul lor de roua, imi faceau inima sa-mi strapunga pieptul si sangele sa bubuie in vene. Ochii tai mari, imi amintesc dr albastrul pur al oceanului, de o caprioara plapanda, imi aduc aminte de inocenta unui copil, ei imi spuneau cat de sensibila si firava esti. Imi aduc aminte cum ma strangeai in brate, erai ca un fulg, care zboara in voia vantului, purtata de cele mai fine unde ale copilariei, ale fericirii.

Sa nu uit de primul cadou pe care ti l-am facut, erai asa de entuziasmata, iar cand l-ai deschis, ochii tai au plans intalnindu-se cu privirea mea..