Și atunci când ești la doar 5 centimetri de el și distanța se tot micșorează, când îi simți respirația apropiindu-se de chipul tău și primul gând e acela de a fugi.
Nu, ajunge, până acum am scăpat cu câte o minciună însă de data asta nu vreau să scap, sunt într-o vrajă, într-o transă care mă face sa imi doresc...
Și uite așa alarma mea idioată îmi strică toată starea, ar trebui să o schimb, îmi distruge visele.
- Mandy, dragă te-ai trezit?
- Da, acum cobor mamă!
- Dragă, să nu uiți că astăzi nu pot venii să te iau.
- Bine, nu voi uita!
"M-am tot săturat ca în fiecare dimineață în care mă trezesc să fiu o persoană pe care nu o cunosc nici eu, să îmi pun o mască pe care majoritatea persoanelor o știu și o apreciază, vreau și eu măcar o dată să fiu eu cea reală. Eu sunt Mandy sau tocilara școlii după cum mi se mai spune. Sunt mereu manierată și învaț non-stop, defapt asta e masca pe care o port cu mine in fiecare zii, fără excepții."
- Dagă, vi? Vei întârzia la școală!
- Imediat vin, mamă!
"Și când am spus tocilară, nu vă gândiți la genul acela de tocilară precum în desene animate cu pulovere tricotate, apart dentar și codițe, nu, sub nici o formă. Sunt genul de persoană lejeră și da, port ochelari."
