După incidentul de pe hol, mi-am luat lucrurile și am pornit spre clasă, această zi este ca toate celelalte, OBOSITOARE. M-am săturat de această școală, de profesori și mai ales de fițoși, viața mea ar fi mai bună fără ei, cu siguranță.
Orele aceste nenorocite încep cu siguranță să îmi dea dureri de cap, iar doamna Suzan vorbește fără oprire, i-ar trebui un tub cu oxigen, eram oricum prea concentrată să îi ascult ei predarea.
- Domnișoară Mandy , domnișoră Mandy, mă auziți? mă întreabă profesoara, credeam că nu își va de-a seama ca eu nu sunt atentă la ea.
- Desigur, mă scuzați doamnă Suzan! îmi cer frumos scuze, fără a o enerva, nu cred că cineva își dorește să o supere, nu vei ieșii viu din asta sau te alegi măcar cu o detenție, dar cum eu sunt o elevă model, nu trec niciodată pe la detenție sau dau de probleme.
- Nu-i nimc Mandy, dar te rog să fii atentă. și aici este momentul în care dau de cap și revin la starea mea ciudată, în ultimul timp mă gândesc din ce în ce mai mult, ceea ce este ciudat.
Școala este destul oke, dar nu ar fi așa dacă nu ar exista Zack. Probabil vă intrebați cine este, așa-i? El este baiatul perfect: înalt, brunet, cu un zâmbet fermecător care te face să te înroșești, corpul lui este de invidiat, ochii săi sunt precum smaraldul iar corportamentul său este exemplar, și nu în cele din urmă este cel mai popular băiat din școală, este plăcut până și de profesoare. Însă atunci când mă salută încremensesc pe loc, nici nu știu cum de mă salută pe mine, cel mai superb băiat din școală mă salută și nici măcar nu știu motivul, sunt doar o tocilară, clachez mereu și nu știu ce să spun, odată când mergeam pe holul școlii m-a salutat, m-am împiedicat de scară și am căzut peste băiatul cu laptele, a fost cel mai jenant lucru care mi se întâmplase vreo dată. Nici măcar o fata nu i-a rezistat.
Și aici este momentul când îmi revin din gândurile mele, soneria începe să sune în tot liceul, vestind Sfânta Pauză. Într-un colț îl văd chiar pe EL, mi-am băgat capul în pământ și am încercat să trec pe lângă el fără să mă observe, cu siguranță în acest moment sunt un rac în devenire, când speram că nu o să îmi dea atenție, inevitabilul se întamplă.
- Bună Mandy! mă salută și simt că sunt absorbită de privirea lui care se uita fix în ochii mei, dacă încerca să mă intimideze cu siguranță îi ieșea de minune, iar toată fața lui era un zâmbet.
- Bu-bună, Zack! am reușit să scot un sunet printre dinți, eram uimită că el mă cunoaște, el chiar știa cum mă cheama, știa, nu pot să cred că marele Zack Ryder știe cum mă cheamă.
- Mă poți ajuta și pe mine la chimie, parcă a-și fi bătut în cap, nu ințeleg nimic! cred că nu aud bine, el chiar vrea să îl ajut, sunt așa emoționată.
- S-Sigur! am reușit să îi răspund, încă uimită.
- Okey atunci vin să te iau după ore, să învățăm la mine! zâmbi, neslăbind privirea din ochii săi care erau ațintiți pe mine.
