Frica

Prolog

          - Să sune cineva la ambulanță, acum! au fost ultimele cuvinte pe care le-am putut adresa înainte de a lua decizia finală. Nu puteam aștepta, nu puteam sta să mă uit la cladirea in flăcări în care acei oameni își puteau da ultimele răsuflări. Colegii mei încercau cu disperare să stingă focul nemilos, însă arșița de afară nu ii ajuta deloc. Probabil, în ritmul acesta, ar fi durat ore pana când focul să fie stins, timp in care vieți se puteau stinge. Din câte ințelesesem, in acea casă locuia o familie cu un copil, însa acestea erau singurele detalii pe care le dețineam.

          Mi-am adunat gândurile, facându-mi loc prin mulțimea de oameni care priveau cu interes scena din fața lor, unii chiar filmând. In momentul în care am reușit sa intru inauntru, am realizat ca erau degajari mari de fum, un fum negru, inecacios si toxic, temperatura fiind foarte ridicata. Mi-am dat seama că ceea ce intenționam să fac era sinucidere curată, insă voiam să cred că datorită experienței acumulate in acești trei ani, pericolul la care mă expuneam eu, era mai mic decât frica pe care o simțeau acele persoane. Făra echipaje speciale, făra aparate de respirat, era destul de greu sa mă concentrez pe scopul precis pe care îl aveam, salvarea acelei familii. Urcând scările prin spațiul îngust, țipete se auzeau din două direcții diferite, stânga si dreapta. Intr-o decizie de moment, am cotit brusc către stanga, ocolind focul ce se extindea tot mai rapid. Cu o bruscare rapidă a ușii, aceasta se deschise, insă ceea ce se afla inauntru, m-a facut sa ma opresc. Un bărbat de vărsta a doua, ce nu mai putea fi salvat sub nicio forma, din cauza  flăcărilor ce dansau pe corpul său. Nu stiam ce  sa  fac, nu îl puteam lasa pur si simplu sa  moara, insa in momentul in care cautam o cale  de acces  catre el, l-am auzit soptind cu ultimele sale puteri.
-Pleaca, salveaza-mi fata te rog.
Am realizat atunci, că pentru salvarea acelei vieți nu mai puteam face nimic, insă știu sigur ca și-ar fi dorit ca familia sa să nu aibă aceeași soartă, așa că nu am mai pierdut timp și m-am indreptat către direcția opusă, făcand aceeasi mișcare de deschidere a ușii, însă aceasta nu se deschise. O privire orientativă in jur m-a făcut să observ cheia băgată in broasca. Ușa era incuiată. Azvârl cu grabă cheia din ușă, intrănd in camera în care nu puteai zări nimic din cauza fumului. Țipetele ce se auzeau din apropiere, dădeau de înțeles ca în încăpere se aflau  două voci feminine, cel mai probabil mamă si fiica.

          Femeia mai in vârstă, când ușa s-a deschis, a luat-o la fugă, neîntelegând pericolul la care se expunea. L-am vazut pe Marcus ajungand langa mama, luand-o in brate si scotand-o din aces calvar in care se afla incă fiica ei.

          Am înaintat rapid in camera, însa tânăra se afla in stare de șoc, cel mai probabil, caci nu reacționa în niciun mod.

     - Haide, te rog, coopereaza cu mine, hai sa iesim de aici, șopteam disperat, deși știu ca nu mă auzea. M-am aplecat, încat sa ii pot lua in brate corpul firav, hotărându-mă că altă variantă nu exista. Era prea speriată ca să poată merge pe propriile sale picioare.  Eram aproape de ieșire, mai aveam câțiva metri  până la  ambulanța care ii oferea primul ajutor femeii ce ieșise ca prin miracol. Pierdut in gândurile de a salva tânara din brațele mele, nu am  văzut lemnul în flăcări care s-a desprins din tavan, căzându-mi pe gat si o parte din fața. Am parcurs ultima distanța până la grupul de oameni, moment in care am simțit cum ma prăbușeam. Nu am putut rosti decat 2 cuvinte, inainte ca spatele meu să facă contact cu asfaltul, iar brațele sa se înconjoare protector in jurul taliei fetei, atenuându-i căderea.

      - Marcus, fata! Un grup de oameni se indrpetau in fugă către noi, un doctor luându-mi fata din brațe. Îmi simțeam fața arzănd, insă nu-mi părea rău. Nu știam cat de gravă era situația mea, insă știu ca dacă nu aș fi riscat, frumoasa și mama ei, ar fi avut aceeași situație ca  bărbatul din viețile lor. Un zambet între satisfacție si regret îmi aparu pe chip, inainte de a pierde legătura cu realitatea. 

NA: Imi cer scuze pentru eventualele greșeli. Aștept pareri, fie ele constructive sau nu, insă cer doar puțină decență

 Pupici si va mulțumesc <3