Frica

Capitolul 1.

  —Fir-ar, exclam dezamăgită. Nu pot să cred ca întrazii, nu vreau să pierd una din puținele șanse pe care mi le ofera viața.

          Mă uit agitată la micul ceas afișat pe bord, nevendindu-mi să cred că ora afișată este cea reală. Asta ar însemna că mai am doar cinci minute până cand doamna Sonia iși va face impresia că sunt o fată neserioasă, nedemnă de a fi angajata sa. Nu pot permite asta, nu acum. Am nevoie de acest loc de muncă mai mult decât orice, deși salariul nu este foarte mare, este mai bun decât caștigul pe care îl am la momentul actual. Zero.

        Culoarea semaforului se schimbă, făcându-ma să cred ca mai exista o șansă pentru a dovedi ca sunt potrivită cerințelor sare, însă orice speranța se evaporă în momentul în care realizez ca viteza cu care ne mișcam este neimaginabil de mică. In acest ritm, mai repede aș fi ajuns dacă mergeam pe jos.

  —  Te poti grabi puțin, te rog? Chiar am o întâlnire importantă pe care nu aș vrea sa o ratez, rostesc grabit. Bărbatul dreapta mea dă încet din cap, accelerand. 

          În mai puțin de doua minute acesta mă anunța că am ajuns la destinație, întinzând palma. Îmi scot banii numărați din geantă și i-i dau șoferului. Realizând ca aceia erau printre ultimii, simt cum mă trece un fior, însa încerc să-mi alung acest gând si cobor din mașina, nu înainte de a-i mulțumi taximetristului. 

          Clădirea în fața căreia mă aflu nu este foarte mare, însa este construită cu bun gust. Atenția îmi este atrasă de faptul că este vopsită in două culori, parterul fiind mov, iar etajul unu roșu, ceea ce mă face să cred că  jos va fi locul în care îmi voi desfășura activitatea, asta în cazul în care doamna Sonia mă va accepta. Deasupra ușii este plasată sigla magazinului, „Raiul Soniei",ciudat nume pentru un magazin de flori, dacă mă întrebi pe mine.

          Respir adânc înainte de a-mi face curaj să apăs micuțul buton din stânga ușii, deasupra căruia scrie îngramadit "Nu suna mai mult de doua ori". Foarte încurajator, gandesc în sinea mea, însă mă consolez cu gândul ca, dincolo de acea ușă, se află o femeie draguța, care va înțelege cât de mare nevoie am de acest loc de muncă si mi-l va oferi, chiar daca am întarziat aproximativ cinci minute.

          Ușa se deschide, parcă cu încetinătorul, iar din spatele ei apare o femeie  blondă, cu părul prins într-un coc elegant, ce o face cu siguranță să pară mai tânără decât este, de fapt.  Chipul îi este unul angelic, emanând căldură si iubire,  fiind frumoasă chiar dacă se are in jur de patruzezi si cinci de ani.

— Tu trebuie să fii Lissandra Blair, te așteptam. Tonul său era chiar mai cald decat chipul, dacă așa ceva era posibil. Mă prinde ușor de mână, făcându-mi semn să intru in casă, ajungand, intradevar, intr-un rai. Raiul Soniei, mai exact. Există cel putin 100 de feluri de flori aici, atât in buchet, cât și la ghiveci, însă toate sunt aranjate foarte frumos si ordonat, pe categorii, astfel fiind foarte ușor de găsit. Mă incântă la nebunie ideea că aș putea lucra cu ceea ce iubesc foarte mult, florile, și ca aș mai putea câstiga și bani din asta. Totul stătea in această întalnire. Dumnezeu fie cu mine, mă rog incet înainte de a mă adresa doamnei din fața mea.

— Mă bucur să vă întâlnesc personal, doamn Sonia. îmi cer scuze că am întârziat, însă traficul era foarte aglomerat, iar taximetristul a mers destul de încet si nu am avut cum să ajung mai devreme, însă să știți că eu sunt o fată foarte punctuală si serioasă in mod normal și vă rog să îmi acordați șansa de a vă demonstra că nu mint, nu am vrut să vă dezamăgesc din prima si imi cer scuze incă o dată pentru acest lucru.