Capitolul IV

12 3 1
                                    

Profesoara: El e Damin. OMG e așa așa ....... Frumos

Era superb

Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.

Era superb. Mă topeam.
Damin: Eu sunt Damian am 16 ani și am venit din Spania la New York sa îmi termin studiile aici în clasa 9 și sper să ne înțelegem! Spune și aruncă un zâmbet fermecător dar sper să nu arat că îmi place de el dar cred ca e o simpla atracție care va trece într-o zi doua sau intro lună doua sau poate chiar una an doi sau poate niciodată. El se uita prin clasa tinteste o bancă și decide să se așeze. O nu era banca din spatele meu și a Monicăi. Trece pe lingă mine și MIA FĂCUT CU OHIUL DREPT DA DA DAAAAAA.... Eu sa nu par prea interesat sa  nu ma fac de rîs îi dau o privire plictisită dar el își întinde zâmbetul pînă la urechi.
Damian: Hei ai o foaie în plus și un pix te rog? Spune el în timp ce ma apasă întrerupt și discret cu degetele.
Eu:Din prin zi nai???
Damian:am dar nu știam codul de la dulap.
Eu:Ok poftim. și îi iminez un pix și o foaie. Dar să ști că la început toți avem același cod 1234 dar dacă vrei poți să-l schimbi.
Damian: O mersi de pont voi tine cot! Spune în șoaptă și întinde un zâmbet așa frumos și așa strălucitor!!!
Damian:Apropo cum te cheamă pe mine cred că ai aflat deja și întinde iar acel zâmbet.
Eu: Eu sunt Rebeca. El cu același zâmbet îmi întinde mâna eu ma uit la mîna lui de parcă nu am mai văzut o mină dar de fapt era primul băiat care mia întins mina, eu întind mîna și el o stringe finuț.
Damian:Ce nume frumos încînt de cunoștință.
Eu:Și eu la fel. Și îi întind același zâmbet.

Hei prieteni un nou capitol sper să vă placă nu uitați să votați și să lăsați un comentariu mă încurajează foarte mult

Luptă Între Viață Și Moarte Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum