Schita inocenta

96 14 12
                                    

Ce sa am cu primavara,

ca mi-a pornit pe crengi, mugurii, in galop,

de-au inceput sa plesneasca,

sa se deschida, sa-mi infloreasca?

Si ce daca-mi picura strop cu strop,

pe pleoape si irisi, cu fluturi,

imi rastoarna petale, in palma,

imi lipeste pe fata, candide surasuri

ma ameteste in iarba

si m-arunca in cerul cu lacrimi de aur?

Ea face ce face,

ce stie mai bine sa faca, de veacuri,

dar eu nu ma supar,

sa vreau, n-o pot alunga si pace,

e doar o copila, abia implinita,

ce inca se joaca, ascunsa prin cranguri,

cu vantul imi umfla perdeaua,

imi spulbera scrisul pe frunze de visin,

imi piteste-ntre vorbe, saruturi...

Ai ajuns la finalul capitolelor publicate.

⏰ Ultima actualizare: Sep 25, 2014 ⏰

Adaugă această povestire la Biblioteca ta pentru a primi notificări despre capitolele noi!

NeterminateUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum