Oprindu-mă din plâns, întreb cu voce tremurândă ,,Blake, mă auzi?" ............ Liniștea deplină mă umple de sentimente de tristețe, ură, vinovăție și dor. Este numai vina mea, eu sunt cea care i-a deschis ușa, cea care a descoperit certificatele, cea din vina cărora nu ne vom mai vedea niciodată. Nici nu știu dacă mai este în această casă... Dar nu, nu mă dau bătută, esre sora mea și nu mă voi opri până nu o găsesc și sunt sigură că și ea gândește la fel.
După ce m-am asigurat că mama și tata dorm, am luat o lanternă și am pornit. M-am uitat în fiecare cameră din casă sperând că o voi găsi, dar ea nu era nicăeri. Apoi, amintindu-mi de ziua în care am aflat de existența ei, m-am grăbit către subsolul casei, știind că o voi găsi acolo. Era prima dată când intram acolo și m-am temut că mă voi rărăci. Peste tot erau uși care dădeau spre alte camere. Am strigat-o, sperând că mă va auzi. Spre ușurarea mea, ea mă ghidează către încăperea în care se afla. Găsesc cheia agățată într-un cui și o eliberez. O îmbrățișez strâns, spunându-i că nu o voi mai părăsi niciodată, apoi îi propun să fugim de acasă și să nr căutăm adevărații părinți. Ea acceptă fără ezitare, propunând ca eu să iau legătura cu ei și să le povestesc tot, rugându-i să vină să ne ia.
Cu tristețe îmi iau rămas bun de la ea, sperând că va fi ultima dată și, închizând la loc ușa, m-am întors în cameră.
CITEȘTI
Răpirea
Teen FictionBlake este o adolescentă care nu a ieșit niciodată din casă. Sora ei o descoperă și împreună pleacă în căutarea adevărului despre familia lor.
