Specialul.

Partea I

Era o zi ca oricare alta pe planeta Zerton. În partiția Digamma locuia o fetiță care urma să devină foarte specială, dar ea nu știa asta. Căsuța lor era una modestă, fiind suspendată mult mai jos decât restul caselor *în această partiție, în funcție de starea materială, casele erau suspendate mai sus dacă erai mai bogat, sau mai jos în caz contrar*. În bucătărie, Bessy, bunica Emekăi, pregătea micul-de-jun. Robotul lor de bucătărie nu era foarte îndemânatic, dar pe Bets *așa cum îi ziceau prietenii si Emeka*, nu o deranja, deoarece așa putea da și ea o mână de ajutor.
Se aud scările rulante pornind. La câteva secunde după încetarea zgomotului *acestea nu erau silențioase, erau luate la mâna a doua, după limita bugetului* în sufragerie se ivește un cap mic, roșcat ca cireșele pe care Bets le mânca acum 200 de ani.
-Bună dimineața, bunico! a spus Emeka trâmbițând.
-O, te-ai trezit deja? Se pare că surpriza mea nu mai este așa o surpriză...
Emeka face ochii mari când vede tortul galaita *o combinație între mov, purpuriu, albastru închis, negru si vișiniu*, deasupra căruia pluteau literele "La mulți ani Emeka!".
Obrajii Emekăi se umezesc, făcăndu-se roșii și inundându-i pistruii, dar zâmbetul lărgindu-i-se. În ochii lui Bets se văd lacrimi încercând să evadeze, dar aceasta nu le permite, în schimb merge către copilă și o îmbrățișează călduros.
-Haide, vino stinge scrisul și pune-ți o dorință! îi spune bătrâna călăuzind-o către tejghea.
R26Y -robotul- ia tortul și îl coboară până când copila ajunge și suflă literele, care se dezintegrează în zahăr pudră, acoperind întreaga prăjitură.
-E cea mai frumoasă aniversare din toată viața mea! Mulțumesc, bunico Bets!
-O, scumpo, când vine vorba de nepoata mea preferată, totul este posibil!
Bessy era fericită că reușise să o înveselească pe Emeka. Eforturile pe care le-a depus, și cei câțiva bănuți pe care reușise să îi pună de-o parte de la înmormântarea fiicei sale de acum 10 ani, nu au fost în cele din urmă irosiți.
-Bunico?
-Ce este scumpa mea?
-Acum că am crescut, îmi poți spune ce s-a întâmplat defapt cu mama? a întrebat Emeka cu o oarecare ezitare in voce.
R26Y a scăpat din clește farfuria pe care urma să o pună pe masă. Pe chipul lui Bets s-a citit uimirea, însă a alungat-o repede.
-Măi, măi... să știi că la cei 12 ani, abia împliniți nu ești chiar atât de mare. Dar desigur, îți pot spune. a răspuns bătrâna cu voce tremurândă.
Fetița a luat loc pe scaun și a tăcut, însă curiozitatea i se putea citi în ochi.
Un oftat prelung a ieșit de pe buzele lui Bets, apoi a început:
-Cănd tu erai mică, aveai doar 2 anișori, atât de fragilă... *a spus ultima parte parcă doar pentru ea* mama ta a fost...uum... ucisă.
Liniștea s-a așternut în micuța bucătărie. Bets își privea nepoata cu ochii mari, aștentând orice reacție din partea ei. Aceasta părea că rumegă noua informație.
-Adică, a murit?
-Da, scumpo... Bets se abținea din răsputeri să nu plângă.
-Asta nu este foarte drăguț... a răspuns fetița.
-Nu draga mea, nu este. a răspuns bătrâna, cu o lacrimă prelingându-i-se pe obraz.
Văzându-și bunica, Emeka s-a ridicat și a îmbrățișat-o. Acum bătrâna plângea cu adevărat.
-Te iubesc, bunico Bets.
-Și eu te iubesc, Emeka.
Văzându-le, R26Y s-a alăturat în îmbrățișarea lor. Bessy a surâs și și-a strâns nepoata și mai tare la piept.
-Bine dragilor, haideți să gustăm din to... a spus bătrâna, dar cănd s-a întors spre tejghea, o pereche de mâini ridica cu grijă tortul prin micuța fereastră de lângă frigider.
-Bunicoo, tortul meeu! a exclamat fetița.
-R26Y anunță-l pe Daniel! Spune-i să vină repede! i-a ordonat Bets robotului în timp ce aceasta s-a ridicat și a început să fugă spre ușă.
Pentru o femeie de mai mult de 400 de ani, se ținea bine pe picioare. Aceasta a ajuns la ușă, a deschis-o și a văzut un bărbat înalt, lat de spate, fugind pe alee, îndreptându-se spre portița de la intrarea în ograda lor.
-Hei tu, stai pe loc! a strigat bătrâna cu toată puterea ei, și începând să fugă spre acesta.
Individul misterios s-a întors. Avea fața acoperită cu un material negru, de sub care se iveau doar ochii rubinii, genele lungi și dese și o piele albicioasă.
Bets a reușit să îl ajungă din urmă, și l-a prins picior, năpustindu-se asupra lui. Acesta a căzut la pământ, scăpând tortul în abisul fără fund *unde odată era viața bună, cea adevărată*. Emeka privea înfricoșată întreaga scenă, de după ușa lor de sticlă glisantă.
Bătrâna a încercat să îl demaște, însă acesta a prins-o de mâini, imobilizându-i-le. Bessy s-a smucit cu toată forța, și a reușit să își elibereze o mână cu care însă nu a îzbândit decât să îl zgărie pe față pe bărbat.
Acesta a scos un sunet ca de animal din cauza durerii, și a aruncat-o pe Bets cât colo. Femeia s-a rostogolit până pe marginea prăpastiei, atârnând, singurul ei sprijin fiind oferit de măini, și de strigătele disperate ale fetiței.
Emeka stătea neputicioasă în spatele ușii, neajungând la panoul de control.
-R26Y, trebuie să mă ajuți, deschide ușa, ce mai aștepți?! a ordonat ea disperată.
Însă robotul nu o asculta. El a peimit ordine clare din partea lui Bets, încă își aducea aminte: "În caz că mie mi se va întâmpla ceva, prioritatea ta e Emeka, să nu uiți asta!".
Fetița bătea cu palmele ei micuțe în ușă, însă în zadar. Acum ea mai vedea doar mâinile bunicii ei, care se țineau de marginea ogrăzii. Bărbatul misterios s-a ridicat, și și-a atins ochiul drept. A tresărit puțin, după care s-a uitat la mâna lui, și s-a îndreptat spre Bets. Emeka a putut observa că pe degetele lui era ceva roșu. Atunci, aceasta a scos un suspin slăbit. Omul ajunse în dreptul bunicii ei, s-a întors spre copilă, și a privit-o în ochi. Emeka i-a văzut privirea tăioasă, și ochii lui roșii ca lichidul care picura pe materialul negru ce i acoperea fața.
Un urlet disperat și asurzitor a ieșit de pe buzele micuței când acesta a călcat-o pe Bessy pe mâna dreapta, și cea stângă a dispărut deodată, în prăpastie odată cu bătrâna.

Emeka a încremenit.

Individul misterios a aruncat o ultimă privire spre fată, după care un nor de fum albăstrui l-a învaluit și a dispărut.