Privirea ii era atintita catre fereastra care dadea in curtea din spate.Emotiile o navaleau inca de pe acum,iar intregul ei corp tremura.Sentimentele ei erau confuze.Pe de o parte,era foarte fericita,pentru ca atepta ziua asta de mult timp.Insa pe de alta parte,se simtea constransa de anumite reguli.Si la urma urmei ce putea ea sa faca? Era o simpla fata,ca oricare alta de prin locurile acelea, dar era mereu privita cu alti ochi.
-Oh,Anabela! Ma strage teribil corsetul asta...
-Imi pare rau,domnisoara! Dar acesta este modelul comandat si ca oricare alt corset trebuie sa fie strans pe corp.
Alessia stranse din dinti si o lasa pe Anabel sa-si termine treaba.Daca ar mai fi intrerupt-o cu siguranta aceasta s-ar fi enervat. Cei drept,era un designer bun,tocmai de aceea fusese aleasa drept designul Casei Regale,insa uneori putea fi usor plictisitoare,cel putin pentru tanara fata.
Ceasul batea ora 9 dimineata,iar tot Regatul Arendelle era in mare veselie.Oamenii aranjau strazile,puneau panglici si tot felul de decoratiuni.Unii dintre ei stateau la taifas, asteptand inceperea petrecerii, pe cand copiii se jucau voiosi prin fata palatului.
-Voila! Arati minunat! Nu ca ma laud, dar ce te-ai face fara mine, domnisoara? Rosti Anabela aceste vorbe cu o mare mandrie in glas.
-S-ar descursa la fel de bine,poate mai ceva!
-Greta! Daca ai sti cat ma bucur ca ai venit! Unde ai fost pana acum?
-Alessia,stii foarte bine ca mereu ma ocup de palat, iar astazi am avut multa treaba si inca mai am.
Alessia incerca sa fuga in bratele Gretei,dar corsetul o impiedica intr-un mod de-a dreptul enervant, insa cu toate acestea Anabela isi sustinea punctul de vedere, aruncand vorbe la nimereala cum ca tanara fata nu stie sa se imbrace regal, asa cum ar trebui. Greta o cuprinse pe fata cu toata puterea si dragostea ei in brate, sarutand-o pe frunte. Aceasta avusese grija de ea de cand era in fasa. Mereu isi facea timp pentru copila, indiferent cata treaba ar fi avut. Si de ce nu ar fi iubit-o? Greta locuia in palat inca de cand bunica ei era la conducere si oricine avea incredere in ea.
-Oh,Doamne! Ce haine dezgustatoare! Alessia, spune-mi ca nu sunt ale tale,te rog.
Dispretul de pe fata Anabelai se vedea foarte usor. Flutura in mana un costum de pirat. Se pare ca Alessia il comandase pentru o prietena foarte buna, acestea fiind vorbele ei. Anabela parasi camera, tinandu-i din nou morala fetei si rasufland usurata in ceea ce priveste costumul de pirat.
Alessia incepu sa se obisnuiasca cu rochia ei, in ciuda corsetului. Adevarul este ca-i placea rochia, ba chiar foarte mult. Rochia era roz, corsetul era fara bretele, avand cusut pe margine niste floricele si incrustat niste pietricele finute. De la corset cobora precum o cascada, o fusta lunga pusa pe o crinolina. Parul ei blond deschis cadea in bucle mari pe umerele goale, iar chipul ei emana o frumusete rara. Fericita, incepu sa se invarta prin incapere, in timp ce Greta analiza costumul de pe fotoliu.
-Alessia, zi-mi adevarul! E pentru tine, nu-i asa?
Alessia se opri pentru o clipa si privi ochii batranei. La urma urmei, de ce sa o minta? Ea stia de pasiunea ei pentru mare, pentru pirati, corabii si altele legende. Se apropie usor de chipul femeii si o mangaie cu toata blandetea. Aproba usor din cap si ii lua costumul din mana, ridicand-o de pe pat si incepand sa o invarta prin camera.
-Alessia! Opreste-te,o sa ametim! Si rasul celor doua umplu locul de bucurie.
-Greta,uite,tu si bunica sunteti singurele care stiti de pasiunea mea. Si ai mei stiu, dar ei stiu in mare ca ador povestile cu pirati si ma cearta cand aduc vorba de ei. Voi doua sunteti singurele care aveti rabdare si imi ascultati toate vorbele. Te rog, nu le spune alor mei ca am cumparat un costum de pirat. Uh,nu ca ar fi primul, dar in orice caz, ar face o criza daca ar afla.
