The Immortal I. Shadows of the past

Capitolul 27

Ma chinui-am sa imi tin ochii deschisi in timp ce profesoara scria la tabla . Nici nu ma mir ca sunt asa obosita am condus toata noaptea si nici macar nu m-am mai dus acasa am venit direct la scoala .

Clopotelul insfarsit a sunat si chiar daca stateam in ultima banca ca de obicei am iesit din clasa prima . Coridorul era aglomerat ca de obicei dar elevii se dadeau din calea mea , macar nu trebie sa ma feresc de nimeni .

Eram singura , Max era cu Zeyn nu stiu pe unde cu niste treaba iar eu eram simgura cu gandurile mele .

Afara turna cu galeata , nu e chiar cea mai frumoasa zi din lume dar eu una ador ploaia . E unul din putinele lucruri cu adevarat relaxante .

Am tresarit cand am simtit o mana calda pe umar . M-am intors privirea mea cazand pa Kile care se imi zambeste .

- Hei , ce faci ? intreaba el relaxat .

-Carate , spun eu dur .

- Nu am veni aici sa ma cert cu tine vreau doar sa vorbim , spune si ma trage in clasa goala .

-Bine atunci ce vrei , spun eu sec si il privesc intrebator.

- E in legatura cu tatal tau , spune si eu imi dau ochii peste cap si ma intorc sa plec .

Insa ma prinde de mana si ma trage in spate asezanduse repede in fata usi , blocand-o .

- Daci cum ziceam am venit aici sa iti spun ca Stefan vrea sa va intalniti ca sa discutati asa cum trebuie .

- Nu, acum date , spun dur fara nici un sentiment .

- Cum poti sa iti urasti asa mult propriul tata ? intreaba el pe un ton dezamagit.

- Nu ma lua cu texte de genul asta ca nu merge asa ca lasama sa plec .

- Doar o data e asa de greu ?

- Da , e prea greu , spun sec .

- Daca l-ai asculta macar putin ai intelege situatia , te rog doar cateva minute nu o sa se intample nimic .

Nu am zis nimidc , doar l-am dat laoparte cu forta si am iesit din clasa in care acum doar el se mai afla . L-am auzit cum ma striga dar nu l-am bagat in seama continuand sa merg spre clasa unde aveam ultima ora .

Clasa era goala tinand cont ca era inca pauza dar era mai bine aici decat acolo cu Kile . M-am asezat in ultima banca de pe randul de langa perete .

Nu imi vine sa cred cat tupeu au sa vina sa imi spuna sa ma intalnesca cu tata de parca eu as fi cea care trebuia sa ii para rau pentru ce a facut . Dar daca ma gandesc mai bine chiar vreau sa ii aud explicatia , vreau sa stiu raspunsul la o intrebare care ma macina de cand aveam 10 ani .

M-am ridicat de pe scaun si am iesit din clasa indreptandu-ma spre iesire . Cand am ajuns in parcare am vazut una din masinile oamenilor lui Stefan parcata langa a mea. Kile , statea rezemat de masina in timp ce tragea dintr-o tigara . Din fericire ploaia se oprise , dar nu cred ca pentru mult timp . Cand ma vazut Kile a aruncat tigara si mi-a aruncat un zambet apoi sa dus pe partea dreapta a masini mele .

Eu am intrat deachizandu-i si lui portiera apoi am rotit cheile in contact si am iesit cu viteza din parcare .

- Deci unde e ?

- La tine acasa , asteapta , spune el scurt .

Nu am mai zis minic si am calcat si mai tare pedala de aceleratie .

Drumul a fost tacut dar nu in sensul ala ciudat si chiar ma bucur ca Kile a tinut gura aia mare inchisa .

Cand am oprit masina am iesit fara sa o mai bag in garaj si am inaitat spre tarasa unde se afla tata , suna asa de ciudat nu am avut cui sa ii spun asa pana acum .