Cel mai frumos loc pe care îl văzusem vreodată. Toate podurile mari ce păreau a fi interminabile, clădirile pe care nu ajungeai să le descoperi intr-o viață și oamenii aceea care emanau un sentiment aparte prin simplul fapt că ascundeau o poveste neștiută de nimeni.
Picăturile de ploaie își făcuseră simțită apariția la geamul camerei mele. Mă trezisem uluită și mirată la realizarea faptului că totul a fost un vis frumos. Orașul Rosealey era unul nu foarte mic, dar toată lumea se cunoștea. Visul meu era acela de a evada într-o zi, de a descoperi necunoscutul. Poate că era imposibil, dar cine te oprește sa visezi? Mereu spunem "Cândva o să reușești, Amanda."
În acel moment, mama mă striga la masă. Nimic nu se putea compara cu micul dejun luat înainte de a pleca la școală. Era un mod de a-mi încărca bateriile pentru o nouă zi. Mirosul cafelei dădea un aer minunat. Nimeni nu făcea cafeaua ca mama.
Așadar, după micul dejun urc in autobuzul școlar unde mă întâlnesc cu Maya. Ma bucuram să o revăd după două săptămâni de vacanță.
- S-a mai scris încă o vacanță..., spune Maya.
- Următoarea va fi si mai frumoasă. Momentan, sunt curioasă ce surprize ne mai asteaptă la școală.
- Cu siguranță o să ți se întâmple ceva, doar nu trece o zi fără acțiune.
- Tocmai de aceea am făcut invitații pentru o petrece sâmbătă seara la Regals. O să sărbătorim reîntoarcerea la școală într-o manieră frumoasă.
- Ai de gând să chemi pe toată lumea?
- Am fost puțin selectivă, dar cine vrei tu să vină va fi acolo,promit.
- Ce ar fi liceul fără tine?!
- Cel mai probabil, un loc linistit, unde toată lumea și-ar desfășura orele în liniște.
Autobuzul se opri în fața liceului. O nouă zi. Oare ce avea să aducă?!
