Viata?

8 1 0
                                    

      Viata nu o sa fie perfecta niciodata pentru nimeni. Toti trecem prin multe tragedii avem parte de ghinion, iar norocul apare atunci cand avem multa nevoie de el sau aproape deloc. Trebuie sa pretuim tot ce avem pentru ca e posibil ca toti cei pe care-i cunoastem sa dispara in ziua de maine. Trebuie sa avem curaj sa spunem ce simtim, sa indraznim sau sa avem tupeu sa facem lucrurile pe care le vrem in limita bunului simt si fara ca nimeni sa ne impiedice. Asta obisnuia sa-mi zica mama inainte de culcare.. "Ai grija, fii puternic, viata nu e cum crezi tu." Ultimele ei cuvinte in fata mea, ultima noapte in care mi-a vorbit, ultima noapte in care i-am putut vedea chipul pe care nu o sa-l uit niciodata. Desi eram o familie saraca nu imi era rusine de ea. Parintii mei s-au chinuit sa-mi faca viata cat mai stralucita, dar eu am i-am dezamagit aproape mereu.. Nu invatam, tipam la ei, nu ii ascultam... Acum stau si regret asta, dabea acum realizez ca dupa toate lucrurile prin care treceau apaream si eu facandu-i sa sufere mai tare. Voiau sa ma vada sus, sa o duc bine, sa le fac copiilor mei o viata frumoasa. Sa nu cer bani  in fiecare luni, sa raman cu datorii asa cum faceau ei. De ce am realizat asta dabea dupa moartea lor? Chiar atat de incapabil am fost? Despre tata nu stiu ce sa zic.. vorbeam cu el foarte rar.. nu stiu daca il afecta sau nu, dar aproape in fiecare seara venea beat acasa si se certa cu mama. 

- Alex, putem merge sa-i inmormantam? zise matusa mea

- Asteapta putin, te rog...

"Va iubesc mult, imi pare rau pentru momentele in care v-am suparat si.. si sper sa ma iubiti la fel de mult si de acolo, de sus."


You've reached the end of published parts.

⏰ Last updated: Dec 14, 2017 ⏰

Add this story to your Library to get notified about new parts!

Fara ReactieWhere stories live. Discover now