Criminalul

8 3 0
                                    

     Theodora sta și mă privește în ochii mei albaștrii.
         -Cum...? Întreabă ea
         -Nu contează asta! Spune-mi unde sunt ceilalți că să-i salvam!
         -Un loc foarte îndepărtat... O sa ne teleportam acolo imediat.
          -Bine, sper să reușim!
     Theo îmi prinde mana in ale ei. Stăm câteva secunde și dupaia ne teleportam. Suntem în fața unui castel mare, decorata cu aur, poarta-i mare, de fier și este decorat cu mii de flori colorate pe lângă.
        In fața ușii stăteau doi gardieni. Mă gândesc cum sa trec de ei fără să mă observe.
      -Unde ziceai că sunt ținuți? Întreb eu in șoaptă.
      -La subsol.
      Încep să mă gândesc puțin și dupaia o întreb.
      -Poti sa ne teleportezi înăuntru?
      Theo sta puțin, muscandu-si buza de jos. Până la urmă zice.
       -Da, cred că pot.
     Mă prinde de mana și ne teleporteaza in palat.
      Interiorul era și mai frumos, de tavan atârnau candelabrele, pe jos era o gresie strălucitoare și pe pereți era un tapet de un alb imaculat.
       Dar nu dura mult sa mă uit, că din spate se aude o voce.
      -Ce faceți voi aici!? vocea omului era groasa, aspră și nemiloasă.
      Mă întorc și vad un gardian, cu părul maroniu-inchis, ochii verzi. Pare că are 30 de ani.
      -Fugi! Spun eu in șoaptă in cat sa mă audă doar Theo.
      Fugim, ce fugim până cand ne oprim. In fata vad o ușă decorata frumos cu un semn pe care scria ,,Camera Reginei".
      Nu știu de ce, dar vreau sa intru. Un sentiment mă apasă pe inimă ca sa fac asta. Mă duc fara să mă gândesc si pun mana pe clanta.
      Theo mă trage de mana înainte de a o apasa.
     -Ce crezi că faci!? mă întreabă ea in șoaptă.
     Stau puțin pe gânduri. Ce naiba făceam?
     -Nu știu... Ii răspund.
    Dam să plecăm, dar ne oprim când auzim ușa de la camera deschizandu-se.
    Mă întorc, îl văd pe Lucas ieșind cu un cuțit în mana plin de sânge. Mă uit temătoare la el și după aceea spun.
    -Tu ai fost... Spun eu... Tu i-ai omorât!
    -Exact draga surioara, eu i-am omorât, așa cum am făcut și acum.
     Acesta își șterge cuțitul cu un prosopel alb, după care îl aruncă sper mine. Îl prind in mâini.
    -De ce naiba faci asta!? îl întreb eu.
    -Nu știu. Pentru că îmi place? Spune asta zâmbind malefic.
    Ii șoptesc lui Theo la ureche încercând să nu plâng.
    -Du-te și vindec-o pe regina.
    -Nu va face asta! Spune Lucas. Nu o să poată!
    Din spate apar gărzile. Lucas zâmbește criminal înspre noi, apoi zice:
    -Gardieni! Fetele astea au omorât-o pe regina!
    -Ba nu e adevărat! Spune Theo țipând. Tu ai făcut-o!
    -Dar de ce dai vina pe mine? spune Lucas ,, Neajutorat,,. Teresa are cuțitul.
     Mă uit la cutit. La naiba! Gardianii apar în spatele nostru și ne leagă mainele.
    -Nu puteți face asta! Spun eu in șoaptă, încercând să nu îmi curga lacrimile.
     Gardianul nu mă baga in seama.
    -Pentru fapta făcută, veți platii!   Spune acesta aspru, fără mila.
     Theo, teleporteaza-te! Ii spun eu, știind că o să-mi citească mințile.
    -Nu pot! Spune aceasta în șoaptă.
     Până la urmă ajungem in pivniță. Gardianul mă aruncă înăuntru  la fel și pe Theo.
     In spatele meu apar alți câțiva gardieni.
     -Au omorât regina! spune gardianul care ne-a adus. Mâine trebuie sa fie decapitate!
    Gardianlii din spatele nostru, ne ridica brutal și ne duc într-o cameră ca de închisoare.
      Mă împinge cu sabia, ranindu-ma. După ce intrăm, gardianul închide ușa și pleacă.
      In spatele nostru se aude o voce.
     -Eliza? o întreb eu.
     -Teresa? maraie ea. Ce cauti aici?
     -Am venit după voi. Dar....
     -Dar ce? Întreabă și Mihai.
     -Dar Lucas a omorât-o pe regina, a dat vina pe noi și mâine o sa fim decapitate. Continua Theo încercând să nu plângă.
      In spatele nostru, se aude ușa pivnitii deschizandu-se. Înăuntru a intra un bărbat cu părul maroniu, ochii caprui-ciocolatii. Pare de vreo 28-30 de ani.
     -Deci voi mi-ați omorât soția? Doua adolescente firave? Îmi vine să râd! Pentru această faptă, veți plăti. Mâine veți muri.
     -Nu am fost noi! tip eu.
     -Pai daca nu, atunci cine? Spune acesta aspru, fara pic de emoție.
      -Lucas!! Țipă la rândul ei și Theo.
      -Lucas, fiul meu? Nu prea cred.
      -Fiul tau!? Spunem amândouă la unison.
     -Stiai că este Linex, asa-i? Îl întreb eu.
    -Da normal. Am lucrat împreună ca sa te prindem. Am colaborat împreună cu ceilalți Linexi. Am știut că tu o să omori și pe soția mea.
    -Fiu-tu a făcut asta! mai tip eu.
    -De unde știi?
    -Oare de unde știe? spune și Theo. L-a văzut cum a ieșit din camera reginei. L-a văzut cu acel cuțit în mana.
     -Pai daca e așa, cum a ajuns in mâinile ei?
     -Asa bine. Spun eu sarcastică plina de furie.
      Regele s-a enervat. Acesta m-a lovit cu palma peste fata, spargandu-mi buza și lasundu-mi o vânătaie pe fata, dar mă vindec imediat.
    -Cum ai făcut asta? Întreabă acesta plin de uimire.
    -Cu magie! Tu ești un rege al Olexilor și nu ai văzut niciodata așa ceva!?
    Spunând asta, folosesc telepatia și iau chielie din cui. Le aduc la mine și descui usa. Încep a ieși, împreună cu Theo, Mihai și Eliza. Nu știm unde e Antonio.
     Îl izbim pe rege de perete și începem a fugi spre camera reginei.
     Intrând acolo, îi găsim pe....
    

                             Va urma...
  
    -

     
        
   

Creatura Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum