Ea e genul ăla care ar fi gata să moară pentru cineva care nu îi ştie numele.
Cea care trăieşte în muzică şi în cărţile sale, pentru că cel puţin în ele există o viată mai bună.
Cea care se gândeşte în fiecare seară cum ar fi viaţa ei dacă ar arăta cum este ea cu adevărat.
Cea care a căzut de atâtea ori încât nu mai vrea să se ridice şi îi este frică să se împiedice din nou.
Cea care trăieşte ascunzându-şi temerile şi slăbiciunile de teamă să nu fie rănită.
Cea care e mereu ruşinoasă sau îi tresare inima în piept când îşi aude numele.
Cea care atunci când vede un grup de adolescenţi schimbă direcţia.
Cea care atunci când aude pe cineva că râde crede că râde de ea.
Cea care trăieşte cu frica de a fi judecată şi are mai multă încredere în piretenii virtuali decât în cei reali.
Cea care nu acceptă niciun fel de compliment pentru că se simte minţită.
Cea care nu obişnuieşte să facă poze, nu se machiază, ea preferă să machieze pânza albă cu propria ei lume.
Ea e acea fată pe care mulţi o cataloghează ciudată, dar de fapt ea este diferită.
