Dragoste Vinovata 🔞 <Melisa> Vol 4

Capitolul 12

Melisa

- Alo!
- Ce face pasarica mea dulce?

La naiba, sunt cu mama in birou si-mi arunca o privire piezisa, semn ca sigur a auzit.

- Aaa, bine, tu?
- Ce-ai?
- Sunt in niste discutii acum, putem sa vorbim mai tarziu?

- Am terminat Meli, poti sa mergi sa vorbesti draga mea. Mergi acasa?
Salvata de mama... Desi mi-e rusine de mor, ea tot incearca sa faca pe doamna si sa ma scoata din rahat.

- Stai putin.
Am spus in telefon apoi il lipesc de mine ca sa nu auda ce vorbesc cu mama.

- Nu stiu mami, vorbim mai tarziu.

Ma strapunge cu o privire pana in suflet si parca ar vrea sa spuna 'in functie de ce planuri ai, stiu ca te vezi cu el', dar se abtine si-mi spune doar un 'bine'.

Ies rosie toata din biroul ei si ma duc la mine sa vorbesc cu Cezar.

- Spune acum.
- Am facut o gafa?
- Cred ca da, a auzit cu siguranta.
- Nu stiu daca sa spun ca-mi pare rau...
- Esti un nemernic.

Rad si ma asez pe fotoliu si iau si trandafirul in mana sa-l miros. De dimineata de cand am ajuns, ma astepta cuminte pe birou un trandafir rosu legat cu un biletel pe care scrie 'Mi-e dor de tine'... E evident cine l-a trimis nu?

- Stiu si eu iubito asta, dar mai stiu si ca-ti place la nebunie tot ce-ti face nemernicul asta si acum imi dai motive pentru ce se va intampla deseara...

Bataie la fund, in timp ce ma fute pana imi pierd gandurile.

- Deseara cred ca o sa merg la ai mei.

Face o pauza destul de lunga, de frustrare probabil si vorbeste printre dinti.

- Ok.

Nu-i convine dar nu spune nimic... Nu stiu daca sa ma bucur ca-mi da libertate sau sa strig la el sa se opuna deciziilor mele, dar ceva ma deranjeaza.

- Multumesc pentru trandafir.
- Cu placere frumoaso.
- Chiar e adevarat mesajul dupa el?

Nu mai are chef de vorba si nu stiu cum sa fac sa-l binedispun. Nu vreau sa-mi inchida, vreau sa-i mai aud respiratia in telefon, vocea nervoasa dar potolita. Ofteaza si-mi raspunde:

- Da iubito, mi-e dor de tine mereu.
- Dar abia ne-am despartit, n-au trecut nici 3 ore...
- Stiu...

E amarat, e trist si as vrea sa pot sa-l inveselesc cumva. Dar cum?

- Si mie imi e dor de tine...
- Ma bucur sa aud asta.
- Ne vedem maine?
- Nu stiu, probabil.

La naiba de o mie de ori... Ce fac? Incep sa ma milogesc de el, la fel cum faceam si cu Lucas...

- Trebuie sa inchid Melisa, mai vorbim noi.

Si nu se mai aude nimic in telefon, semn ca deja a inchis... Arunc mobilul pe birou si incep sa injur colorat.

Ce naiba fac? O iau iar la vale? Ma pierd iar de mine? Cedez iar totul in favoarea unui barbat?

La fel am facut si cu Lucas si am pierdut urat de tot. Am ramas cu inima facuta bucatele si el a plecat fara sa se uite in urma la rebutul pe care l-a lasat.

Asa tanjeam si dupa el si-l rugam cu cerul si pamantul sa vina sa-l vad si mereu ma multumeam cu firimituri din timpul sau. Mereu era ocupat si trecea doar seara cate jumatate de ora ca sa ne vedem. Un sarut, o mangaiere si pleca iar.

Nu mai vreau asa, nu mai vreau sa sufar sau sa ajung sa ma simt incompleta fara un barbat.

Sunt la fel de incapatanati cei doi, de parca ar fi frati. O sa ajung legata in camasa de forta si intr-o camera antifonata daca o tin tot asa...

Nu stiu cum sa fac sa tin un barbat langa mine. Lucas mi-a reprosat ca sunt prea alintata si ca totul mi se cuvine, si prin caracterul lui asta-mi da de inteles si Cezar.

Ce, daca nu pot sa ma intalnesc ce el in seara asta, maine nu e o zi? De ce nu poate sa spuna si el 'da' atunci cand am nevoie sa aud asta.

Si mie imi e greu, dar incerc sa fac cumva sa mearga relatia asta chinuita si bazata pe sex. Asa am inceput nu? Cu sex. Ne place la amandoi cum o facem si cand suntem impreuna parca intru intr-o bula de... 'perfect'.

De Lucas m-am despartit dintr-o prostie, nu ma gandeam niciodata ca se va ajunge la asta, dar, iar, la fel ca Cezar cedeaza prea usor atunci cand au un impediment la orizont.

Daca spui 'nu' sau 'pleaca' ei asta fac... Amandoi. De ce sunt atrasa de genul asta de barbati? De ce nu lupta mai mult pentru mine sau atentia mea?

Motivul despartirii de Lucas, a devenit un principiu major in viata mea. Poate singurul de la care nu ma abat. Niciodata nu vorbesc cu barbati mai mici decat mine... Dau dependenta si fug la primul hop care le apare in cale.

Initial am spus asta pentru a ma certa cu el. Stiam ca atunci cand suntem certati, se straduieste mai mult si-mi acorda mai mult din timpul sau...

I-am spus ca vreau sa ne despartim pentru ca nu suntem compatibili si el este mai mic decat mine cu doi ani... Ne-am certat, ne-am reprosat multe si la final a plecat. M-a sarutat cu disperare si mi-a intors spatele.

Il asteptam sa vina a doua zi si ma impace. Asa facea mereu... Petreceam o zi intreaga impreuna, in piscina sau in curtea din spate, uneori cu Edna si Rafa, alteori singuri.

Atingeri nevinovate, priviri, zambete, toate imi dadeau siguranta ca traiesc si iubesc.

Lucas al meu nu a mai venit. Nici a doua zi, nici a treia si niciodata de atunci.

M-a lasat in urma si a plecat de la o discutie puierila. M-a abandonat, m-a parasit fara sa se gandeasca nici o secunda la mine si la inima mea distrusa.

In fiecare seara il visez de atunci.

Aproape in fiecare seara, atunci cand este la concurenta cu Cezar pe visele mele, dar cert este ca rar am o noapte linistita, fara vise sau fara unul din cei doi.

As fi vrut sa il caut... Sa-i spun ca il iubesc la nebunie si ca nu am vorbit serios cu tot ce am spus atunci. Ca-i dau toata bogatia din lume daca imi accepta si inima mea...

N-am facut-o niciodata insa. Am fost prea orgolioasa si ranita la inceput, iar acum e prea tarziu pentru asta. Ce sa-i spun? 'Buna, sunt Melisa, fraiera care si-a pus inima pe tava pentru tine acum 12 ani, ma mai stii?'... Nu... Aiurea... E mult prea tarziu pentru asta.

Raman insa la principiul meu de neclintit, niciodata nu umblu cu barbati mai mici de varsta... Chiar asa, cati ani o avea Cezar?

Un nou capitol si parerea Melisei despre despartirea de acum 12 ani. Spor la citit😘😘😘