Crima este o arta

Earth

-Voi fi sincer. Măcar acum. Măcar acum înainte să mor.
Eram copil când a început acest joc. Locuiam în centrul orașului. Oricât de pompos ar suna, va spun că e tot o mahala. Doar că ceva mai de fițe. Mama era de meserie curtezană. O respect prea mult ca sa spun alt cuvant. Tata era de meserie consumator de alcool. Va jur că om mai devotat muncii sale nu am mai văzut! Aproape că mă miram când primeam niște mancare de cum n-au ajuns toți banii în stomacul tatei! Oh, dar cu toată truda sa, își făcea timp si pentru mine! Chiar își făcea! Mă învăța să fiu bărbat. Încă de când mă știu a făcut box cu mine. Era un adevărat sportiv, iar eu sacul său de lovit preferat! Era și un soț minunat! Mereu juca darts cu mama. Ea era ținta. El aruncătorul. Săgețile sticlele.
Și acum sper că ați înțeles ironia mea. Mama era singura care producea bani. Niciodată nu am înțeles de ce nu a fugit pur si simplu. Aș fi înțeles-o când aș fi crescut. Mama nu părăsea casa. Clienții ei îi aduceau ce avea nevoie. Cred că îi era frică de tata. Nu o condamn.
Tata avea și obiceiuri cel putin mizerabile, dar pe care le practica cu pasiune. Doua dintre ele: boxul cu mine, darts-ul cu mama. În concluzie: era un sadic. Și chiar unul talentat! Atârnat de tavan! Ars cu ulei încins! Tăiat! Îmbăiat in acid! Etc! Chiar jucam un joc cu el, eu încercăm să ghicesc "ce urmeaza". Mereu mă surprindea cu ceva nou!
Nu îmi pot aminti vocea lui. Chiar nu pot! Îmi amintesc doar un țiuit puternic în urechi. Dureros. Ce îmi oferea fiori în fiecare mușchi, țesut, celulă din corp. Olfactiv nu pot distinge decât slab izul de alcool ieftin. Dar vizual îmi amintesc totul. Fiecare gest in parte. Privitea lui bolnava. Ochii lui rosii flamanzi. Rosii... rosu... sange. Inca un aspect iubit de el. Sangele! Sangere ofera viata, dar este simbolul mortii. Tata oricat de beat sau mahmur era in ziua aceea, va voi relata din punct de vedere subiectiv, deoarece e singurul unghi din care pot privi.
Era tarziu. Era iarna.
Mama era cu un" domn" in asa zisul birou al ei. Tata era plecat ca de obicei. Eu incercam sa nu mor de frig in camera mea. Voiam sa adorm, dar am auzit usa de la intrare. Era tata. M-am prefacut instant ca dorm! Si am inceput sa ma rog pentru mine si mama cum faceam de obicei. Din pacate, Dumnezeu nu tinea cu mine atunci. Si totusi m-a salvat. Toata casa a inceput sa tremure. Peretii slabi urmau sa cedeze. Tipete si tot tacamul. Era un semn clar ca tata e nervos. Am coborit sa o avertizez pe mama si am strigat imediat ce am vazut o!
Ochiii ei albastru sticlos... chipul ei trudit... obrajii trandafirii, buzele rozalii, nasul carn... parul ei negru cazut pe umeri si cateva suvite pe fata. Purta un halat rosu de bae. Ma rog! Inainte halatul era alb sunt sigur. Dar s-a inrosit din cauza baltii de sange in care statea mama. Avea fata spre mine de parca venea sa ma avertizeze. Zambea delicat. Si atunci in inima mea s-a spart ceva! S-a spart si a rabufnit toata furia, ura, dispretul si tooooooot ce simteam pentru acel nenorocit! Mama in ochii mei de copil era Dumnezeu. Iar el imi distrusese zeul! Am lovit cu piciorul in podea. Probabil aratam de parca urma sa devin Halk sau sa fac o vraja Harry Potter, dar ce am facut: am sarit pe tata, l-am doborit, am luat sticla pe care o avea in mana si i-am tras o in cap. Un ciob i a intrat in ochiul drept, dar si a pierdut cunostinta repede. Nu apucasem sa savurez momentul. Dar acel scurt moment de suferinta! A fost magnific! Expresia faciala arata teroare! Spaima! Faptul ca stia ca nu se va mai trezi l-a distrus, oferindu mi ca dovada mina sa! Si pe buna dreptate! Din pacate, clientul a vazut toata scena... am incercat sa ii explic, dar a fugit. Am realizat rapid ca se va intoarce si ca nu o va face singur. Am luat un cutit de bucatarie si l-am infipt rapid in tata ca sa fii sigur ca mortii cu mortii, ma-tii cu ma-tii. Am asezat o pe mama intr o pozitie ceva mai comoda. Mi am luat un rucsac si tot si am plecat. Tocmai trecusem de un cvartar cand am auzit politia venind.
Nu avusesem timp sa ma imbrac. Inghetam efectiv. Dar fata aceea a tatei... ma incalzea din interior de fiecare data cand ma gandeam. Imi oferea satisfactie. Imi oferea... mandrie.
Nu credeam ca voi ajunge aici, dar oarecum sunt multumit.
Am realizat rapid ca am nevoie de ajutor. Am mers la o casa modesta din periferie. Era o familie fericita acolo. M-au primit bine. Dar imediat ce au voit sa sune la politie pentru a afla cine imi sunt parintii, am decis sa le ofer un cadou. Acela cum vor fi o familie fericita pentru eternitate. Micuta Lusila... tin minte si azi. Era in pat. Era agitata. Auzise zgomotele cred. M-a intrebat ce s-a intamplat si i-am raspuns ca doar i-am culcat pe toti. Ea mi a zambit. Mi-a zambit dulce ca un copil naiv ce era si mi a zis" atunci me intalnim in vis! Vii si tu?". "Vin curand!". Mi a zis noapte buna si a inchis ochii linistita. I-am sarutat fruntea si am asteptat putin. Apoi am infipt cutitul in inima ei mare si visatoare. Tipatul ei era linistit. Suferea fizic. "Vise frumoase, Lusila."
Am locuit in casa aceea mai mult timp. Dar dupa ce s-au terminat banii, am plecat. Nu stiu, dar aveam incredere in mine. Stiam ca va fi bine. Stiam ca pot. Si asa a si fost.
Am incercat sa si fur. Dar era plictisitor si aveam senzatia ca cineva ma urmareste. Picioarele imi erau din plimb. Eram intr-un ocean de suflete murdare. Picioarele imi erau paralizate. Legate. De ele se lega fiecare crima savarsita si ma tragea mai adanc in intuneric. Nu puteam inota. Eram speriat. Imi era teama. Nu de moarte. Ci de adevar. De justitie. Aveam nevoie de sprijin sau sa mor. Dar cine sa ajute un copilas diabolic care mai era si las? Da. Am fost un las si inca sunt unul. Ma poti ucide, dar nu ma pot sinucide. Sunt las, prea mandru si ma iubesc prea tare. Sunt mirobolant de minunat! Dar sa revenim la poveste si sa ignoram pleonasmul facut. Apreciez.
Cu cat cresteam am vazut ca omorul este o arta. Asa ca m-am perfectionat. Am invatat sa imi ascund victimele. Am invatat sa nu las chiar nicio urma. Cu cat am crescut am inceput sa am si o atractie sexuala pentru genul feminin, iar mai tarziu si pentru sexuleu. Atunci munca mea a devenit o adevarata opera de arta! Am inceput sa strang bani. Am obtinut acerea unei batran. ( l-am pus sa ma puna in testament daca nu vrea sa il omor. Dar surpriza surpriza! Tot am facut o, dar ce e drept m am chinuit ca sa nu para ciudat). Mi am construit camere speciale. Camera rosie era preferata mea. Numita astfel pentru peretii rosi si tot sangele in balti de pe jos. Camera pentru tortura fizica cum era arsul. Camera 0. Aici faceam diferite experimente pe ei. Cum ar fi vodka in ochii! Numele i se trage, deoarece aici nu supravietuiau toti. Camera viselor. Inspirata denumire de la micuta Lusila. Aici toti mergeau la somn. Ma jucam cu ei "cum vei adormi?"! De obicei eram bland si ii lasam sa castige. Le am notat ultimele cuvinte tuturor intr-un caiet. Camera sperantei. De obicei aici aduceam profesorii. Ma invatau lucruri. Pe ei ii tineam in viata cel mai mult. Ii respectam. De obicei luam pensionari. Camera alba. Tortura mentala. Aici ii lasam sa innebuneasca si vedeam ce frumoasa poate sa devina umanitatea. Camera jocurilor. Cred ca este evident. Si normal! Camera prieteniei! Aici ii cazam pe toti.
Cu timpul am inceput sa ii filmez. Si fireste ca niciodata nu gazduiam mai mult de 3. Totusi sunt un om ocupat si trebuia sa ii dedic fiecaruia din timpul meu. Pardon. Eram un om ocupat. Pretuiam timpul cu fiecare, deoarece toti aveau ceva aparte. Si erau si foarte rabdatori. Adica eu pe gateam. Si aveau rabdare cu zilele sa gatesc ceva comestibil! (Ma rog. Comandam de la restaurant, dar ii minteam fiindca voiam sa fie mandri de mine). Am facut multi bani de pe deepweb cu filmarile cu ei. Erau bucurosi sa fie sacrificile artei mele neintelese de multi! Arta nu este o crima! Crima este o arta in schimb.
Dar ma rog. A devenit plictisitor! Adica sunt un artist si voiam ca arta mea sa fie vazuta de publicul larg! Am inceput sa fac asemenea capodopere in tot orasul! Am inceput sa fiu cunoscut ca "Earth"(Pamant). Interesant joc de cuvinte. Deoarece aceasta planeta Terra fara arta ar fi doar eh. Am avut si fani.
Mi au oferit LSD si cate si mai cate droguri. Chiar si speed, heroina si multe altele si mai rare!
Am fost mereu constient de efectul lor negativ asupra starii mele de sanatate pshiho-fizica. De aceea am incercat doar cateva dintre ele! Cel mai bun trip l-am avut cu LSD ul unui tip din sud! Nu am stiu ce va urma. Citisem doar. Si se adeverise! Toate simturile mi se ascutisera. Eram hiperlucid. Si am inceput o calatorie spirituala. Am inceput sa observ cat de minunata este viata! Somnul era inutil! Deci morfina a fost la ordinea zilei un timp. Daca voiam sa dorm... glumesc! De ce as vrea sa fac asa ceva?! Am construit un puzzle! Pentru oameni, pentru justitie, pentru mine! Unul remarcabil! I-am jucat pe degete pe naivi. Si eram impresionat! Arta lui Earth ajunsese in fiecare ziar! Toti incercau sa realizeze cine este acest artist talentat! Si totusi pana la urma cineva a vazut in ochii mei talentul remarcabil si carisma de neegalat! Am uitat cum l-a chemat pe vagabont. Dar oricum m-a urmarit si m a vazut in timp ce lucram. M-a admirat cu ochii mari! Sticlosi! Parca imporandu ma sa il primesc si pe el in acest bolnav tablou! Si a fugit! Fain om era! Voia sa ma vada la vanatoare si sa vada maiestria mea in toata splendoarea! Ba chiar a si tipat! Splendid! Dar nenoricirea facu sa vina politia fix cand il prinsesem. I-am rugat pe politisti sa imi dea voie sa imi termin lucrarea inainte sa ma aresteze si voi colabora cu ei. Din nefericire, gelosi pe talentul meu, nu mi-au oferit oportunitatea!
La tribunal am marturisit totul. Chiar si de faptele de care nu eram acuzat. Consider sinceritatea un atuu.
Sentinta a fost rapid pusa: moartea prin injectia letala. Am ripostat. Am spus ca merit macar o moarte mai buna! Pentru toata munca depusa pentru societate meritam ceva mult mai decent!
Ca ultima dorinta am cerut sansa de a va relata cele intamplate.
Singurul regret pe care il am este ca nu am realizat mai devreme frumosul meu talent
Sunt mandru de tot ce am realizat in viata mea! Multumesc pentru atentie!
Arta mea era una fabuloasa la fel cum va fi moartea mea! Cu stil! Voi avea niste vise formidabile, dar unii...

Acestea fiind spuse, Earth s-a ridicat si a atacat un politist. Ultimele sale cuvinte care ii apartin au fost:
-Voi nu stiti ce este frumos!

Sa spun ce am pe suflet? Fireste!
Ma gandesc sa mai urmeze cateva capitole scurte cu fragmente din viata fabulosului Earth, dar depinde doar de voi.
Ca tot este Ajunul Craciununui si mi-am speriat familia cu aceasta mirobolanta povestire, am zis sa ofer Wattpad ului acelasi cadou!
Craciun fericit!