Lost Lovers : Ineffable (Vol III)

Han Elyon

- Oppa, ai grijă! -strig la Jimin, dar în zadar, cutia plină cu decorații era pe jos. - Când am spus să te grăbești nu mă refeream să îți iei zborul.-

- Ce pot face? Mă orbești. - câteodată uit cât de romantic este -

- Ești atât de drăguț! - spun probabil toată roșie -

- Serios, îmi bagi lanterna în ochi. - și de asta uit cât de romantic este. Urcăm treptele întunecate cu mare grijă, și ieșim în viață din pivniță. -

- Totul trebuie să fie perfect, ca deobicei. Nu faci 27 de ani în fiecare zi. - spun și îl ajut pe Jimin să scoată decorațiile de aniversări din cutie -

- Nu ți se pare ciudat că avem decorații pentru orice și cutii pentru orice în casa asta? - spune Jimin și își poziționează mâinile pe talia mea, mă întorc cu fața la el pentru a-i lansa o privire dură, pentru că mă oprește din treabă. Dar, mă scufund direct în ochii lui plini de șarm și profunzime. Îl sărut, iar el mă trage mai aproape de el cu brațele lui puternice.-

- Oppa, ar putea fi aici în orice moment. - spun îngrijorată pentru că Jimin mereu îmi distrage atenția când avem lucruri importante de făcut -

- Înțeleg și nu ai vrea să ne prindă într-o postură delicată, nu? -îi dau o palmă peste umăr -

- Oppa, te rog. - spun și fac o față de cățeluș, pentru că doar așa îl pun și pe el la treabă. -

- Bine, dar știi că trebuie să mă răsplătești. - încep să râd și scot ce găsesc prin cutii -

- Crezi că cei doi maknae vor ajunge la timp? - mă întreabă Jimin în timp ce scoate niște baloane din cutia magică -

- Da, au spus că pot lăsa despachetatul pe mai târziu. - spun cu puțină tristețe că ei au făcut pasul de a se muta la casa lor. Sunt puțin geloasă de intimitatea lor, dar le și simțim lipsa pentru că nu mai avem pe cine chinuii. -

- Oppa, ai gustat din clătitele pe care le-am făcut? -il intreb cu o privire plină de mândrie -

- Sigur, sunt delicioase. -spune și scoate lumânările pentru tort din cutie.-

- Da, aroma merelor se simte mult mai tare. -spun în timp ce scot băuturile din frigider.-

- Da, deobicei gustul e destul de sec și... - îl opresc imediat -

- Cum îndrăznești să mă minți?! Sunt clătite cu piersici, știi cât de mult urăsc merele. -spun nervoasă în timp ce arunc cu o doză de suc -

- Îmi pare rău nu am vrut să te rănesc! -țipă la mine cu referire la doza care era să îl omoare - Rețeta de pui la cuptor e pe tableta mea - spune în timp ce scoate puiul din frigider

- Care e codul? - îl întreb încă nervoasă pentru faza cu clătite, auzi mere. -

- Ziua mea. -scriu ziua și luna, dar nimic-

- Nu merge. - spun, bineînțeles că trebuie să vină el să vadă. Introduce din nou codul și... merge. -

- Ce număr ai pus? - mă întreabă cu o privire ironică -