BTS-Băiatul din visul meu.

×Încă un vis×

Eram intr-in loc frumos,cu mult soare,cu multă culoare și mulți copaci.Sunt uimită de frumusețea acestui loc necunoscut si linistit.Fac stânga împrejur și dau de o căsuță superbă ce era situată între doi copaci. Ceva imi atrage atenția,ceva ce nu este din peisaj.O pată de culoare neagră printre atâtea culori vii.Incerc din răsputeri să disting ce este si remarc un băiat.O fi cel din visul anterior?Mă apropii precauta cu pași mici si il observ cum se sprijină cu ambele coate de balustrada scarilor. Părea supărat.Incerc sa urc scările,dar încetul cu încetul treptele dispar,apoi băiatul,apoi tot.In jurul meu devine negru ca si in visul precedent si la fel simt cum pământul îmi fuge de sub picioare.

Mă trezesc bulversantă și totuși de această dată nutresar.Ciudat ,probabil ca m-am obișnuit cu acest sentiment.Ma întind pentru a ajunge la telefon si observ că este 6:30.Perfect ,am timp pentru un duș. Îmi spun în minte.Imi iau niște haine din dulap aruncandu-le pe pat,

,de vară pentru ca sezonul încă nu a trecut si vreau sa ma bucur din plin de el,chiar dacă a mai rămas doar o săptămână din august.Merg spre baie unde fac un dus si îmi urmez rutina zilnică.Revin in cameră unde ma îmbrac,imi prind părul si fac ultimile retușuri bagajelor făcute ieri.Le termin in sfârsit si reușesc cu greu să le cobor la partier lasandu-le la capătul scarilor.Mama si tata erau in bucătarie așa că merg tiptil fără să mă audă si când intru in bucătarie strig:
▪Yaaa!!!!
▪Vai de capul meu,ce mai speriat.Vrei ceva de mâncare?
▪Nu mami,spun pupand-o pe obraz.Imi ajunge un bol cu cereale.
▪Neața tati,spun si îi aplic și lui un pupic pe obraz ,iar apoi ma asez pe scaun lângă el.
▪Neața copiluț!Asa ma alinta el de când eram mică. Spune in timp ce soarbe din cafea si da pagina ziarului.
Mai aștept încă puțin și mama îmi pune un bol cu lapte cu cereale așa cum îmi place mie.Il infulec rapid si vad ca este ora 7:40.Tata deja plecase din bucatarie pentru a pregăti mașina si spre ușurarea mea îmi luase si bagajele. Alături de mama ies din casă și urcăm în mașină unde tata ne aștepta. Drumul a fost destul de scurt,dar pe parcursul lui am primit o grămadă de sfaturi cum ar fi:,, sa am grijă,, si multe altele.In fata aeroportului fetele deja ma așteptau așa că mi-am luat la revedere de la ai mei,luandu-i strâns în brațe pe fiecare lacrimile nu incetand să apară.
▪O haide,nu plânge acum.Doar e visul tău,imi spune mama stergandu-mi lacrimile.
▪Faighting!Spune tata un pic cam stalcit dar ma face sa nu mai plâng.
▪Mulțumesc. Spun după care le dau o ultima îmbrățișare si mă despart de ei mergând spre fete.
▪Bunaa.Le spun lundu-le pe toate in brațe mai alinandu-mi dorul de ai mei.
▪Bună si ție,plangacioasa mică.Spune Francesca facandu-mi o castana.
▪Recunoaște,si tu ai plâns. Spun aranjandu-mi părul acum dezordonat.
▪Asa-i. Dar măcar va am pe voi.Acum hai sa mergem,mai avem 5 minute si mergem in Coreea.Yey.Spune si sare in sus de bucurie.
▪Ușor saltareat-o ,s-ar putea să trezești tot aeroportul daca continui așa. Spune Mia iar noi râdem.
▪ Alarma desteptatoare Francesca. Acum si in ediție limitată.E foarte gălăgioasă spune Ally si pana și Fran(Francesc) rade.
Ne continuam drumul spre avion vorbind si glumind despre acest subiect.Inainte de a urca in avion ma uit in jur si îmi spun. Bye Londra.Urc in avion și ma așez lângă Mia care deja era cu căștile in urechi,fără să o deranjez. În stânga noastră,pe un scaun lângă un puști statea Ally ,iar cu 2 rânduri mai in fata Terry si Fran.Avionul deja decolase. Era o senzatie noua,dar si plăcută.Ma uit spre micul gemulte ce făcea legatura dintre noi si lumea norilor.Era fantastic,cum cum puteam sa vad îndeaproape culorile boltei cerești. Usor,ușor somnul începe să ma fure. Înainte să adorm imi amintesc ca o auzeam pe Ally certandu-se cu acel puști. De aici nimic.

Simt o mână pe umărul meu ce mă zgaltia ușor. Îmi deschid ochii,fiind lovita de puternicele lumini ale avionului. Clipesc de câteva ori iar apoi o aud pe Mia :
▪Haide sus somnorilă.Mai avem putin si ajunge.
▪Bine,apropo ce asculți?
▪Ei bine am gasit o nouă trupă de băieți,mie imi plac,vrei sa asculți si tu?
▪Sigur. Spun iar ea da drumul muzicii. Această melodie era superbă,dar o voce m-a surprins,era groasă dar in acelasi timp foarte caldă.

▪ Cum se numesc?
▪BTS.
▪ De la?
▪Bangtan Boys.
▪Uuu ,drăguț spun iar o poi o voce in surdină se aude.
▪Atentie va rog.Puneti-va centurile de siguranța,mai sunt 2 minute până la aterizare.
Îmi pun centura si un sentiment ciudat se ivește. Simțeam cu avionul mergea înspre sol.Acesta a aterizat.Usile se deschid iar noi le trecem.Ne oprin pentru câteva minute uimindu-ne ochii cu frumoasa Coreea.De când asteptam sa ajung aici,sa respir aerul de aici,sa văd cerul de aici. E prea frumos ca sa fie adevărat. Crezând că e un vis imi închid ochii iar apoi îi deschid iar.Nu,nu e un vis.
▪O Doamne!!Suntem in Coreea.Striga Fran sărind în sus de bucurie.
▪Ceva ce nu stiam ,Fran?Întreabă Terry.
▪Mai tăceti o data spune Mia.
Iesim din aeroport unde urma să ne astpte cineva de la agenție. Un clinchet imi distrage atenția așa că mă uit imediat la telefon.
▪Bine ați venit în Coreea fetelor.Am trimis pe cineva dupa voi,pentru a va aduce la agenție.Va astept.
Era de la Manager.Imediat ce citesc mesajul cu voce tare ,sa audă și fete in fata noastră se ivește un domn inalt,la costum si cu ochelarii de soare.In piept avea insufla agenției Big Hit ,probabil pentru ca noi să îi recunoaștem.
▪Bună ziua.Eu sunt Fu si eu sunt însoțitorul vostru de acum înainte.Masina este chiar in spatele meu așa că puteți să vă îmbrăcați.
▪ Bună ziua.Incantate de cunoștință Domnule Fu,spun eu.
▪ Puteți sa îmi spuneți doar Fu,nu ma deranjează,ba chiar ma face sa ma simt bine ,spune dupa care noi râdem.
▪ Sigur.Eu sunt Andy.Ea este Mia spus arătând spre ea care era lângă mine.Ele două sunt Terry si Francesca arat spre cele două din spatele meu,iar ea este Ally ,această stând lângă mine.
▪Încântat.Spune dupa se uită la ceasul ce il avea la mana.Ar cam trebuii să mergem s-a făcut tarziu.
▪Am înțeles. Spunem si o luam din loc mergând spre limuzină neagră ce ne aștepta.
Drumul spre agenție a fost tăcut pentru că noi eram extenuate din cauza zborului,Fu văzând asta ne-a lăsat în liniște.Coboram pe rând din limuzină si ajungem in fata unei clădiri imense.

Fu ne conduce înăuntru unde trebuia să ne vedem cu Managerul.Erau o mulțime de usi,de holuri și de birouri .Nici măcar nu le puteai număra pe degete la cat de multe erau. Fu deschide o ușă de undeva dintr-un capăt al holului si ne face semn subtil sa intram. Era o încăpere destul de mare,mobilată frumos din lemn in stil vechi.In spatele unui birou era un scaun negru cu rotile si se pare că cine statea pe el.Era Managerul in persoană
Capitolul 2,finalizat.✔❤