Ea făcea lucrurile mai bine cu luminile stinse
El iubea lumina .
Ea îşi găsea adăpost în mâna cruntă a întunericului
El era speriat de întuneric .
Ea voia să respire razele soarelui , chiar dacă îi ardeau corpul plăpând
El spunea doar lucruri greşite .
Ea îl vedea zâmbind , dar ea era tristă , îi părea rău
El era fericit .
Ea era bucuroasă că el era vesel
El nu observa ce bine îi putea face fiinţei speriate din apropierea lui .
Ea era prea speriată să vorbească cu el
El era , totuşi , lumina ce îi lumina întunericul .
Ea spera că el ştie că nu i-a părăsit niciodată capul
El ştia - oh , ştia , şi era fericit , dar nu genul de fericire blândă , ci ipocrizie .
Ea era rănită - încerca să se protejeze , se comporta arogant
El era atras de aroganţa ei , dar nu prea , nu ştia ce vrea .
Ea avea nevoie doar de puţină iubire în întuneric
El avea steaua ce ar putea lumina galaxii întregi .
Ea era un meteorit
El era o constelaţie ce orbea stelele cerului mare .
Ea avea sentimente şi sentimente ce nu pot fi curpinse - ca şi orizontul
El era orizontul ei , şi oh , era aşa special .
Ea îl admira , şi oh ,avea ce să admire
El era considerat o stea .
Dar vai , ce greşeală , el nu era doar o stea - el era întreg cerul .
CITEȘTI
7:45
Teen FictionLa 7:45 ai intrat în viaţa mea La 7:45 ai ieşit din viaţa mea . © 2014 *Larix3* 24 mai 2014 - Proză scurtă #34 / Ficțiune adolescenți #46 (woahwoah) 10 iunie 2014 - Ficțiune adolescenți #41 / Proză scurtă #43 10 iunie 2014 - Ficțiune adolescenți #37...
