Casa Blestemata

PROLOG

Liza avea 10 ani. Dormea si era fericita in visul ei favorit, acela despre ziua cand avea 6 ani si era la plaja cu taticul ei, la Spring Lake, in New Jersey. Erau in apa, tinandu-se de mana si sarind impreuna de cate ori un val se spargea de ei. Apoi, parca din senin, a aparut un val mult mai mare care s-a napustit spre ei.
-Tine-te bine, Liza! strigase el, si in momentul urmator faceau amandoi tumbe sub apa, aruncati de val in toate directiile.
Liza se speriase atat de tare!
Inca mai putea sa simta cum fru tea ei lovise nisipul, atunci cand valul ii aruncase pe tarm. Inghitise apa, tusea, ochii o intepau si incepuse sa planga, dar tati o luase in brate.
-Asta da, val! spusese el si ii curatase nisipul de pe fata.
Dar l-am infruntat amandoi, nu-i asa, Liza?
Asta era cea mai frumoasa parte a visului -atunci cand se simtea ocrotita de bratele tatalui ei.
Inainte de venirea urmatoarei veri, tatal ei murise. De atunci, nu se mai simtise in siguranta niciodata. Acum ii era mereu frica, pentru ca mama il gonise din casa pe Ted, tatal ei vitreg. Ted nu voia sa divorteze si o tot batea la cap pe mama sa-l primeasca inapoi. Nu numai Lizei ii era frica, ci si mama ei era speriata.
Liza se straduia sa se intoarca in visul ei, in bratele tatalui ei, dar vocile care razbateau pana la ea nu-i dadeau pace.
Cineva plangea si tipa. O auzise oare pe mama strigandu-l pe tata? Ce spunea? Liza se ridica si se strecura afara din pat.
Mama lasa intotdeauna usa de la dormitorul Lizei intre-deschisa, ca ea sa poata vedea lumina de pe hol. Si pana anul trecut, cand se maritase cu Ted, ii spunea mereu Lizei ca, daca se trezeste in timpul noptii si e cuprinsa de tristete, poate sa vina in camera ei si sa doarma impreuna. Dupa ce Ted se mutase la ele, Liza nu mai dormise deloc cu mama ei.
Acum se auzea vocea lui Ted. Urla la mama, iar mama tipa:
-Da-mi drumul!
Liza stia ca mamei ei ii era foarte frica de Ted si ca, de cand il daduse afara din casa, pastra un pistol, care apartinuse tatalui Lizei, in sertarul noptierei. Liza iesi pe hol, miscandu-se fara zgomot pe podeaua acoperita de covoare. Usa de la sufragerie era deschisa si putu sa-l vada pe Ted care o lipise pe mama de perete si zgaltaia. Liza trecu pe fuga pe langa sufragerie si intra in dormitorul mamei. Tremurand, apuca pistolul si fugi spre sufragerie.
Se opri la intrarea in camera, indreapta pistolul spre Ted si urla:
-Las-o pe mama in pace!
Ted se intoarse brusc, inca tinand-o pe mama, si ochii i se marira si se umplura de furie. Venele de pe frunte i se umflasera.
Liza zari lacrimile care se prelingeau pe obrazul mamei.
-Cum sa nu! urla el, si o impinse pe mama catre ea. Cand aceasta se izbi de Liza, arma se descarca. Apoi, Liza auzi un galgait straniu si mama se prabusi pe podea. Copila privi in jos la mama ei, apoi la Ted. Acesta inainta catre ea, si Liza indreapta pistolul spre el si apasa pe tragaci, o data, si inca o data, pana cand el se prabusi si incepu sa se tarasca pe podea, incercand sa-i smulga arma din mana. Cand gloantele se terminara, lasa pistolul sa cada pe podea si imbratisa mama. Nu se mai auzea nimic, si ea stia ca mama ei murise.
Despee ceea ce urmase, Liza isi amintea vag. Tinea minte vocea lui Ted care vorbea la telefon, venirea politiei si faptul ca cineva ii desfacuse bratele din jurul gatului mamei ei.
Fusese luata de acolo si nu-si mai vazuse niciodata mama.

ATAT PE AZI, NU UITA DE UN VOT SI FOLLOW

INSTAGRAM:BLOGUL_AMALIEI