The Third Wheel

Capitolul 1.

Volumul 5 va apărea... cândva... în viitor, eventual ¯\_(ツ)_/¯. Până atunci sper să vă placă și acest ultim (sper că ultim) volum. Spor la citit, lectură plăcută!

***

Hazel's p.o.v.

Îmi deschid ochii încet, razele soarelui sărutându-mi fața, în timp ce lumina blândă inundă camera și-

Glumesc, ăsta e cel mai cliché lucru cu care poate începe cineva o poveste! 

Ce vreau să spun de fapt e că tresar când aud alarma enervantă ce vine de la ceasul meu, și îmi pun perna peste față, încercând să blochez sunetul, în timp ce îmi întind mâna după ceas. Cu fiecare secundă trecută în care încerc să găsesc ceasul pe nevăzute, gândul că dacă mai țin mult perna aia pe față mă voi sufoca, începe să devină din ce în ce mai atractiv. 

Pufnesc din nas când văd că tot nu reușesc să dau de el, apoi dau perna la o parte. Mă ridic în șezut, apuc primul lucru care îmi vine la mână și îl arunc în perete, doar pentru a constata că ceasul încă sună. Oftez zgomotos, apoi mă încrunt, în timp ce privesc în gol spre casul enervant, ce stătea pe noptieră. După câteva secunde în care creierul meu încearcă să proceseze ce tocmai s-a întâmplat, opresc alarma, apoi mă uit cu groază la ceea ce tocmai am aruncat în perete.

- Telefonul meu! Nu din nou!

Strig eu cu voce tare, sărind din pat ca ars și culegând de pe jos ce a mai rămas din telefonul meu.

Grozav, tatei nu-i va plăcea deloc asta... îmi spun eu în minte, dându-mi o palmă peste față. Mi-am luat ceasul ăla exact cu scopul de a nu-mi mai arunca telefonul când sună alarma! Degeaba, sunt o cauză pierdută...

Oftez, în timp ce las telefonul pe noptieră și mă așez pe pat, încercând să mă gândesc la o scuză credibilă, care să îi convingă pe părinți să nu îmi facă felul când află că am mai stricat un telefon. 

- Sunt mâncat, după tot ce am făcut aseară, acum am mai stricat și telefonul ăsta... tata clar îmi va face felul...

Constat eu, înghițind în sec doar la gândul că voi fi, cel mai probabil, pedepsit tot restul vacanței, dacă cei trei vor afla...

- Măcar aseară am profitat din plin de ultima mea zi de libertate...

Adaug eu, în timp ce mă întorc spre persoana care dormea liniștită lângă mine și încep să o scutur ușor, pentru a o trezi.

- Mint! Mint, trezește-te! E dimineață!

Când văd că nu primesc nici o reacție din partea lui, în afară de un mormăit, mă aplec peste el și îl sărut pe obraz, apoi îi șoptesc în ureche:

- Trezește-te, baby~

Acesta se întoarce spre mine cu ochii încă închiși și, pe nevăzute, își înfășoară brațele în jurul gâtului meu. Mă trage peste el și își lipește buzele de ale mele într-un sărut, apoi spune:

- Lasă-mă să mai dorm puțin... Aseară m-ai stors de puteri!

- Hehe~ am făcut asta, nu-i așa?

Întreb eu, alungând gândul că abia ce ne-am reunit și vom fi despărțiți din nou, și afișez un rânjet în colțul gurii.

- Chiar da! Cred că te prefer mai mult ca bottom decât ca top.

Un zâmbet își face apariția pe fața mea și îi las lui Mint un ultim sărut pe frunte, înainte de a mă ridica din pat.  Mă întind de câteva ori, tresărind când aud câteva pocnituri, apoi privesc de jur împrejurul camerei, în căutarea hainelor mele. Încep să le adun de pe podea, apoi le pun în coșul de rufe, oftând de fiecare dată când mă aplec după vreo haină. Odată ce termin cu ele, îmi iau alte haine curate din șifonier, apoi merg să fac un duș, pentru că chiar am nevoie de unul și pentu că în duș gândesc eu cel mai bine, speranța că acolo îmi va veni o idee să rezolv problema, fiind singura chestie care mi-a mai rămas.