Kara Kurt

II: Dangerous Case

- Ce e cu frigul ăsta?! - spune cu voce tare ceea ce eu gândesc, nu înțeleg cum de i-a trecut prin minte să se îmbrace în fustă în Coreea, un fel de a doua Anglie, toată ziua plouă. -

- Anthony unde e șoferul?! - țip la fratele meu, care stă bine mersi pe telefon și nu bagă pe nimeni înseamă -

- În fața aeroportului. - spune incredibil de calm, se vede că întâlnirea cu tata nu îl pune într-o stare tocmai liniștită, urăsc să fiu pusă într-o astfel de postură, dar cred că trebuie să fac ceea ce o soră trebuie să facă -

- Hei, o să fie bine, nu va știi nimic, niciodată. - încerc să îl asigur -

- Da cât timp prietenul tău Julian își ține gura. - îi arunc o privire confuză în timp ce el lasă un surâs să-i scape printre buze -

- Crezi că i-aș spune lui Julian un secret de familie? Spune că sunt o trădătoare și nu o mai lungii atât! -țip la el, iar el îmi pune mâna la gură-

- Taci! Taci! Taci! Dacă aude Myriam gură mare află că Millie aproape a pus mâna pe drogurile familiei noastre o să fiu exterminat ca un șobolan. - Frica asta constantă pe care o are mă face să râd, mai ales că nici măcar nu vorbeam de Millie și Myriam, spune doar cu voce tare ce gândește.-

- Nu o lua în nume de rău, dar cred că la un moment dat își va da seama că Millie nu a murit. -spun cu referire la minciuna lui stupidă, pentru ca Myriam să lase baltă dorințele ei criminale împotriva lui Millie -

- Și când o va face, voi face în așa fel încât să se afle pe o insulă, izolată de civilizație. -tipic lui, dacă ar putea ne-ar trimite pe toți departe de el și de mafie și mai ales de bani. -

Myriam vine în sfârșit înapoi la mașină cu cele trei cafele și pornim către casele noastre respective, dar spre surpriza mea ne oprim în fața casei în care am copilărit. Deduc că tata avea în planuri o reuniune. După ce ieșim din mașină Anthony ne aruncă o privire oarecum confuză, pentru prima dată tata nu l-a anunțat că avem o reuniune, înghite în sec, cu siguranță mai are puțin și leșină. Gustav ne deschide ușa și nu spune nimic, deobicei e cel mai vorbăreț majordom pe care l-am cunoscut, sper că tata nu este în toane proaste.

- Mafia centrală este aici. - cand Gustav ne șoptește aceste patru cuvinte, ne îngheață sângele în vene, tuturor. Simt cum îmi vine rău, niciunul dintre noi nu mai îndrăznește să facă un pas. Defapt regretăm cu toții că am părăsit Italia. Toată frică și panicarea se datorează Mafiei centrale. Noi suntem specializați în vânzarea de droguri și în cămătărie, sau "oameni eleganți care recuperează banii pe care i-am împrumutat muritorilor de rând" cum îi caracterizează tata. Mafia centrală se ocupă de tot, de la droguri până la crimă, de la crimă până la masacru. Mafia centrală face legea printre toate celelalte mafii, întrebarea e, de ce sunt aici?

- Copii, tatăl vostru vă așteaptă în sala de reuniuni de la etajul 2. - sala de la etajul 2? Reuniunile importante au loc acolo, reuniuni care decid de viețile oamenilor nevinovați și vinovați, reuniuni care decid de viitorul mafiei și familiile care depind de mafie. Ne îndreptăm toți trei către renumita sală de reuniuni, niciunul nu scoate un cuvânt, presiunea de pe umerii noștrii ne lasă muți. Anthony respiră adânc înainte să intrăm, deschide încet ușă vizibil îngrijorat pentru viața lui după accidentul de la Roma.

- Bun venit acasă copii. -spune tata când dă de ochii noștrii, înainte să mă ia în brațe, arunc o privire în încăperea plină de oameni îmbrăcați în negru.

- Cum a fost drumul, sunteți obosiți? - spune tata în timp ce ne face semn să luăm loc la masă. -

- Nu, tată de ce ne-ai chemat aici? -îi fac o favoare lui Anthony, și pun întrebarea ce avea răspunsul mult așteptat de către Anthony.-