Dincolo de adevăr

"Școala-Orfelinat Cerebel"

Era o noapte de vară. Stelele  sclipeau cu ardoare,acestă noapte este una din puținele nopți liniștite. De obicei se auzeau doar strigăte,părinții mei de doi ani încoace se ceartă. Când eram mică familia mea era invidiată de armonia care persista. Așa mi-e dor de acele momente. Însă acum părinții mei se rețin ceia ce nu le stă în fire lor. Sper că sunt bine,dar mâine am școală,deci mă pun la somn.
*****
Alarma mă anunță că deja e ora 6 si jumătate,deci mă ridic din pat oarecum leneș. Ceva e ciudat în casa mea astăzi, nu se aud certuri. Oare părinții mei nu-s acasă? Cobor tiptil în sufragerie,iar părinții mei nu-s acolo, am verificat dormitorul lor,bucătăria,camera de oaspeți,podul și chiar cămara. Nu-s,oare au plecat așa devreme sau n-au venit acasă aseară? Mă duc în cameră și îmi aleg hainele, apoi mă duc în baie să-mi fac veșnica mea rutină. Nu mă machiez căci nu-mi place și oarecum sunt prea mică,adică cum o fată educată,timidă de clasa a 8-a să se machieze?! După ce mi-am împletit părul mi-am luat balerinii și-am plecat la școală.
*****
Primele trei ore au decurs cu bine,nimic neobișnuit. Se sună la ora a patra. Ora de engleză e preferata mea. La jumatatea orei în clasă intră o doamnă îmbrăcată într-o fustă lungă până la genunchi de culoare bordo și avea cămașă albă puțin transparentă, era urmată de boi bărbați înalți și bine făcuți erau îmbrăcați la patru ace, sunt sigură că sunt bodyguarzi.

- Luna Green..are ore în această clasă?
Mă ridic sfios din bancă și mă prezint.
Doamna profesoară mă privește cu milă,de ce??
-Luna, te rog să vii cu noi, ahh da, te-aș ruga să-ți iei și lucrurile.
Fac întocmai cum mi-au zis și-o urmez până în parcarea școlii. Acolo se afla o mașină luxoasă de marcă Audi.

- Ce se.. 
-Vei afla totul la timpul său,scumpo..
Îmi spune doamna cu un zâmbet de milioane.
-Apropo,mă numesc Daniela și sunt directoarea celui mai avansat,modern Școală-Orfelinat
-Adică...acum ne ducem spre orfelinat?
-Da
Nu pot să cred că părinții mei m-au părăsit într-un orfelinat. După cam 20 de minute ajungem în fața unei clădiri imense. Clădirea era de culoare albă,puțin culoarea semăna cu culoarea roz pal. Acoperișul era de culoare roșu ca sângele. La porțile clădirii sus era o pancardă pe care scria " Școala-Orfelinat Cerebel", doar numele mă înspăimânta. Doamna Daniela ma condus la biroul ei unde mi-a zis să mă așez pe canapea.
-Luna,dorești ceai?
-Sigur,doamnă..
-Uite îți zic un secret..nu sunt doamnă,sunt domnișoară
Râdem putin ambele,iar apoi devine serioasă.
-Luna,probabil te întrebi ce faci tu aici.
Aprob din cap și mă străbate un gând..Oare chiar vreau să aflu?
-Deci, părinții tăi au semnat un refuz asupra ta,astfel tu vei locui aici. Știi că părinții tăi sunt foarte respectați la noi în țară și ei au dorit să stai în cel mai bun Orfelinat din America. Deobicei copii stau aici până devin majori sau îi adoptă cineva..însă tu vei sta până la 16-17 ani..Timpul curând le va explica pe toate.

Eram confuză,toate se întâmplă așa deodata,neașteptat..
-Aici ai cheia de la camera ta,cifrarul de la dulapul tău și oralul. Mâine poți lipsi de la ore și vei avea o colegă de cameră care tot azi va veni.
-Bine.. și cred că trebuie să zic mulțumesc

****
Eram în camera mea,camera din orfelinat. Mi-am aranjat deja hainele în șifonierul meu (hainele erau aduse de părinții mei și erau 5 cutii maaari),eram în baie și-mi aranjam gelul de duș, șamponul,periuţa și celelalte ce trebuiesc în baie. Când am intrat în cameră pe patul vis-a-vis de al meu stătea o fată cu părul brunet și lung. Ochii îi erau căprui și semănau cu ciocolata.
-Bună, eu sunt Luna.
-Bună, sunt Sara
După ce-am ajutat-o cu aranjatul hainelor prin boxele mici din cameră sa auzit o voce de femeie care anunţa ora cinei..

Salut,deci acesta este primul capitol și sper să vă placă. Nu mă judecaţi foarte mult.
Chiar sper să citiți și să lăsați o părere și desigur un vot. Acest capitol a fost publicat în 2018
Needitat👌