Unde se termină visele?

3

      — De ce stai cu ea? Pe mine nu m-ar atrage cu nimic.

     — Tocmai. Numai eu pot vedea specialul din ea.

   — E urâtă! Uită-te la ea! E slăbănoagă...

   — Nimeni nu e perfect. Iar eu îi iubesc defectele. Dacă Dumnezeu ne-ar fi creat pe toți perfecți, ar mai exista cu adevărat iubirea? E slăbuță...așa-mi place mie. E ușoară ca o pană, e firavă, micuță... Dar e a mea!

    — Dar unde-s formele?

    — Peste câțiva ani, te voi întreba la ce ți-au folosit cu adevărat formele. E iubita mea, eu îi iubesc fiecare părticică din corp. Nu mai eu le știu adevărata valoare, tu nu ai cum să știi aceste lucruri!

   — Dar...

   — Viața ar fi mai bună dacă nu ar exista acest " dar" .

   — Eu nu te înțeleg.

   — Nici eu pe tine. Unde-i omenirea? De ce cauți numai forme? Vei găsi, într-adevăr, o fată cu sâni mari și fund mare, dar spune-mi, cu te vor ajuta?

   — Cum la ce? Aș fi cel mai...

    — Greșit! Și iartă-mă că te întrerup, niciodată nu vei găsi o fată care să te iubeasca cu adevărat dacă tu gândești în acest fel.
 
     — Eu...

     — Tu încă n-ai descoperit iubirea. Când o vei descoperi, te rog să mă contactezi!