M-am sculat și am văzut că încă sunt la Miley. Mi-am adus aminte că trebuie să msrg la Selena. Dar e ora 02.46. Cum voi merge atât de târziu? M-a sunat Selena. Am răspuns. C.T -Alo?! -Alo, Justin, te aștept de câteva ore! Unde ești? -Sunt...ăăă...îh...ugh.... -Ești bine? -Da, sunt ok. -Păi unde ești? -Acasă. -De ce nu te-ai pornit? -Am uitat. -Off, bine... Sper că voi putea dormi fără tine... -Eu fără tine nuștiu dacă voi putea... -Păi dacă ai uitat... Ce să facem? -Nimic... Ne vedem mâine? -Da. Unde și când? -În parc la ora....13.00? -Da! Merge! Bine, noapte bună! -Noapte bună! C.T.Î Am aprins lumina în cameră. Miley s-a sculat. -De ce ai aprins lumina, Juss? -Mă îmbrac și plec acasă. -De ce? Nu ți-a plăcut? -Poate da...poate nu... -Păi? -Da. -Atunci de ce pleci? -Vreau acasă. -Nu ești copil de 2 ani. -Și ce propui să fac? -Stai la mine până mâine. -Până la ora 13.00. Ok? -Da! -Bine. Am stins lumina și m-am culcat lângă Miley. Am învelit-o și am cuprins-o. Am adormit ambii foarte repede.
M-am sculat. Afară era foarte luminos și cald. Chiar dacă e toamna. Frunzele aurii strălucesc atingâdu-se de razele soarelui. Miley a venit la spatele meu și m-a cuprins. M-am întors și am luat-o în brațe. O strângeam strâns de fese și o sărutam. Brusc, mi-a sunat telefonul. Era Selena. Am răspuns. C.T -Alo Selly?! -Mama dracului ce ești tu! -Ce e cu tine? -Mai bine ai spune ce e cu tine! -Ce s-a întâmplat? -E ora 14.25! Stau în parc ca proasta și te aștept de o oră și 25 de minute! -Am adormit... -Ce-ai făcut aseară de ai adormit? -Am stat la calculator. -Se vede că nu prea ai chef de mine... Bine, mă vei suna când îți vei aduce aminte de mine... -Stai, Selena! C.T.Î A închis. Se vede că e foarte suparată. Ce să fac? Nu era corect ceea ce-am făcut eri! Tocmai acum mi-am dat seama. Mă va ierta? Sper că nu va afla... Dacă nu-i va spune Miley...
DIN PERSPECTIVA SELENEI De ce-mi face asta? Nu mă mai iubește? Nici ieri nu a venit, nici azi... Oare a uitat de mine? Oare are alta? Ce mă fac acum? Fugeam spre casă. Îmi curgeau lacrimile pe față. Erau fierbinți. Foarte fierbinți. Toți oamenii se uitau la mine cu oarecare dispreț. Îmi era rușine. Dar, nu mă pot abține. Plâng fără să vreau. Chiar îl iubesc mult pe Justin. Am decis să trec pe la Miley. Să văd ce mai face. ,,Cioc, Cioc" Mi-a deschis Miley. Era somnoroasă, ciufulită și era în cămașa lui Justin... -Salut Selena! De ce plângi? -Salut... Nușiu... Plâng fără să vreau. -Nu ai niciun motiv? -Am... -Păi care e? -Justin nu mă mai iubește... -De ce crezi asta? -Ieri nu a venit la mine, azi nu a venit în parc.. -Intră în casă. Eu mă duc să mă îmbrac și vin la tine. Ok? -Ok, dar am o întrebare. -Spune! -Ce caută cămașa lui Justin la tine? -Nu e cămașa lui. Mi-am cumpărat una nouă. E de fete. Cred că lui Justin îi plac hainele de fete. -Bine... Miley a plecat sus. De acolo se auzea cum ea borbea cu un băiat. Vocea tipului ăla, seamănă cu a lui Juss. Sper că nu e el. A venit Miley. Era îmbrăcată așa:
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
S-a dus să i-a din frigider ceva mâncare. Sunt moartă de foame. A adus un cheesecake. L-a tăiat în felii mici și mi-a dat și mie una. Mâncam, vorbeam, glumim, ne distram... Când sunt cu Miley, mă simt ca în povești. Deodată, cineva a strigat: -Miley?! Era vocea lui Justin. Ce caută aici? Miley a vrut să se scoale de la masă și să plece sus, dar eu am pus mâna pe umărul ei și am așezat-o înapoi. M-am dus eu. Acolo era Juss doar în boxeri. Abnomenul său bine făcut era dezgolit. Soarele ce pătrundea în cameră, îi lumina părul său blond. Buzele sale cărnoase erau umede. Ochii săi albaștri-verzui, se uitau la mine disperați. Mă înecam în ochii lui. Îl ador! Îi voi ierta tot ce va face! Doar să fie cu mine... -Selena, nu e ceea la ce te gândești! -Mda... Sper să nu fie ceea la ce mă gândesc. -Ieri, am baut foarte mult. Nu înțelegeam ce fac. -Bine, Juss. Acum dute acasă. -Unde? -Ai 1000 de case? -Oh, Ok. Juss s-a îmbrăcat și a plecat repede acasă. Miley se uita la mine cu ochi de cățeluș plouat. -Nu-mi face ochi dulci, sunt la dietă. -Ahah, foarte hazliu! a spus ea chicotind. -Nu e nimic hazliu aici. Spun purul adevăr. -Sorry, please! -Cât te mai pot ierta? Ne știm de un secol! Și te-am iertat de vreo 2000 de ori! -Te rog! -Bine, dar e pentru ultima dată. -Te iubesc! a spus ea sărindu-mi în brațe. -Dăte jos te rog! Nu am chef de hug-uri. -Bine. Am plecat acasă. Mi-am făcut un duș și m-am băgat la somn.
