t o t u l

o

   -Te duci să le duci tu asta vecinilor?

   Mama sa adora să gătească. 

   -Ce vecini?

   Expresia de pe fața ei deja spunea ce vecini. Încruntătura aia adâncă și strâmbătura nemulțumită. Casa aia era neplăcută tuturor. Nimănui nu îi plăcea de acel bărbat. Dar, chiar și așa, nimeni nu avea ochi pentru ceea ce se întâmpla cu Jia. Era ca și cum ea nu era niciodată abuzată, doar o fantomă care intra și ieșea din casă. Nimeni nu avea ochi pentru vânătăile ce o acopereau, patetic ascunse cu haine lălâi și vechi. El nu avea serviciu și trăiau doar la mila vecinilor.

   -Du-te, se răcește pilaful și pe urmă îl auzi comentând.

   Yoongi luă platoul și ieși din casă. Trei farfurii erau așezate pe tavă. În două era pilaf de ciuperci, iar în a treia era budincă de ciocolată. Mama lui gătea cel mai bine.

   -Yoongi! îl salută un vecin, iar el se aplecă pentru a îi răspunde. Ce faci cu alea?

   -Merg la familia Kang.

   Iar bărbatul se strâmbă la mențiunea lor.

   -Nu-i lucru curat, dădu el din cap. 

   Încă de pe stradă, deja putea auzi zgomote. Ceva se spărsese cu siguranță. Dar nu se auzeau voci. Era miezul zilei.

   -Ați auzit și dumneavoastră? întrebă în timp ce își mută capul spre casa aceea. Se aflau pe trotuar, la intrarea în curtea lor.

   -Ce să aud? N-am auzit nimic. Grăbește-te și du alea, apoi fugi acasă.

   Plecă. Iar Yoongi își continuă enervat drumul. De ce doar el auzea și doar el vedea? El știa totul. Aproape. Iar ceilalți ignorau totul. Cu siguranță.

   Sună la ușă. Curtea era mereu îngrijită, și casa părea la fel pe afară. Dar, în mod ciudat, mai nimeni nu era vreodată pe afară. Iar atunci când erau, nu lucrau în curte. Parcă totul era făcut peste noapte.

   Ușa se deschise. Iar Jia își băgă capul, parcă ascunzându-și corpul și tot ce era în casă în spatele lemnului. Îi aruncă un zâmbet fugar.

   -S-a întâmplat ceva?

   -Mama m-a trimis cu asta.

   Ochii ei se coborâră pentru a privi tava. Și după câteva secunde în care ea păru în încurcătură, scoase o mână pentru a prinde tava. Mâna ei avea o tăietură în palmă, de la degetul arătător până la cel mare.

   -Mersi. Sigur e bun, miroase grozav! Vă aduc vasele imediat ce le spăl.

   El aprobă și își luă mâinile din jurul tăvii, lăsând-o pe ea să o tragă în interior.

   -Ești bine?

   Dar ea zâmbi și aprobă.

   -Tu și cu mine, amice. Tu și cu mine.

   Apoi ușa fu închisă, iar el rămase să se uite la lemn.