Never say never

Capitolul 1-INTRODUCERE

-Joe! Ti-am spus de atea ori sa nu imi mai umblii prin lucruri!!

-Scuze, dar saptamana trecuta mi-am uitat gogoasa acolo! Pe tricoul tau! Opssss!

-Joooooe!!!! Grrrrrr.

   M-am saturat ca idiotul de fratemiu sa imi tot umble prin lucruri. Am inteles ca stam in aceeasi camera da totusi... Si mai e si betivul de Wilton- asa zisul ”tată”- care a venit de la servici fara nici un ban si mai are tupeul sa imi scoata ochii ca nu aduc nici un ban n casa. Adica am doar 17 ani...fac si eu ce pot. Am renuntat la scoala si mi-am luat un job dar daca am fost concediata ce vina am eu?

*Seara*

-Tina, scumpa mamei, haide la masa.

-Vin acum, mami!

-Darla...asta este mancare? Cartofi fierti? E bataie de joc...eu muncesc ca sa imi da....

-Nu iti permit sa vorbesti asa cu mama...Arata-mi ce bani ai adus tu, azi!L-am intrerupt eu pe tata.

-Hei gata, nu-i nimic....maine vom aveam mancare mai buna! 

-Cu ce bani? intreb eu nedumerita

-Pai nu imi veti mai cumpara mie medicamente.Spune mama cu o voce subtire.

-Ei, lasa draga mea. Decat sa nu-ti cumperi tu medicamente, mai bine pune-o pe fiita sa munceasca nu sa stea toata ziua tolanita in pat sau cu ce stiu eu ce hăndrălai.Tu ai cancer si sti bine ca ai nevoie de bani.

-Hăndrălai??! M-ai vazut tu cu vreun baiat? Ma lasi vreodata? Sti foarte bine ca am renuntat la scoala de la 15 ani, prieteni  nu am si nici nu cred ca voi avea (cine s-ar imprietenii cu o saraca ca mine?). Si doar sti ca am lucrat pana acum 5 zile, dar eu ce sa fac daca am fost concediata?

-Concediata?? Pai cred si eu daca nu faci nimic!

-Da cum sa nu...eu imi caut in fiecare zi de lucru si tu sti asta!

-Minciuni....

  Am iesit plangand din casa, fugind unde am vazut cu ochii.Nu pot sa cred! Chiar nu ma iubeste de loc. Chiar daca nu sunt fata lui si doar Joe e, totusi... Desi era intuneric strada era luminata si plina de oameni. In acel moment imi doream sa fiu la celalalt capat al lumii, departe de totii. Doar dorul de mama ma mai tinea acasa.

*Acasa (la camin)*

-Vezi Darla, ce fata prost crescuta ai? s-a lasat tacerea pana cand....

-Darla??!! Darla!!?? Ce ai patit? striga disperat Wilton. Joe cheama ambulanta mama ta lesinat.

*In centrul Londrei*

Respir adanc si incers sa-mi sterg lacrimile cand deodata aud un cântec înduioșător :

Silent, I can't wait here silent..Working up a storm inside my head..Nothing, I just stood for nothing..So I fell for everything you said

Primul capitol ♥.Vă rog mult lasati-mi comentariile voastre fie ele bune sau rele , asa mi pot da seama ce nu am scris bine.Dacă vă place vă rog să distribuiti! :*