Îndragostită de un asasin ||TRADUCERE|| ➡ Park Jimin ▪BTS▪

002

Capitol needitat
___________________________________Prima zi nu a fost asa buna, exceptând finalul zilei, cand l-am vazut când ma privea. Noaptea asta am sentimentul ca sunt observata, nu pot sa dorm bine, si, pe langa asta, ma gandesc ca Jimin se uita pe geamul meu, cand ma uit spre geam, nu este nimeni, era doar un copac, un copac mare care m-a speriat mai demult. Înafara de asta, nu am dormit deloc, doar m-am gandit la Jimin.

Ziua următoare, m-am trezit devreme, mai devreme decât de obicei. Ma uit in oglinda, urechile mele erau umflate.

-Nenorocitul de Jimin- imi zic in minte, si dupa râd; era clar ca el este de vina, bine, nu pentru tot.
Mi-am luat ramas bun de la mama care pregatea micul-de-jun si m-am dus la scoala.
Si aici, din nou in clasa de literatura, facea un lucru si de multe ori il privea, ma privea din nou, eram aproape surprinsa, nu l-am mai privit si m-am uitat in caiet, am rosit ca o rosie; dar el a continuat sa ma priveasca. Ma privia cu acesti ochi, acesti ochi frumosi. Dar s-a trezit la realitate cand Dn. Shin si-a dregat vocea si a zis: - cititi urmatorul paragraf si spuneti daca este bun.
M-ai uitat la cartea mea si am cautat pagina unde trebuia sa citesc. Citeam 'Mândrie si prejudecata'. Citeam cele doua pargrafe, despre are nu am inteles nimic, si ma gandeam ca Jimin ma privea, am stiut ca privirea lui m-a intimidat si asta m-a distrast de la a citi. În final am terminat de citit si mi-am dus mainile la cap, mi-am pus parul intr-o parte, făcand o mica cortina intre mine si Jimin. Nimic nu putea sa fie mai rau pana cand Dn. Shin a spus;

-Acum clasa, vorbiti cu colegul de banca si comentati paragrafele.

Eu nu m-am miscat, nici un milimetru, eram sigura ca el nu voia sa vorbeasca cu mine. Deodata simt ca ceva imi atingea banca, l-am vazut pe Jimin sprijinindu-se de banca si ma privea. M-am acomodat in scaunul meu si am cautat capitolul. Rasfoiam cartea din ce in ce mai repede, stiind ca el ma priveam
-Atunci, crezi ca prefacatoria reflecta la final? - din nou eu am fost cea care a inceput sa vorbeascam
-Asa cred.
Wow, a zis 'asa cred', putea sa zica altceva care sa fie 'nu'. Mi-am intrerupt gandurile cand m-a intrebat;
- De cat timp te cunosc? Mi se pari familiara.
-Bun, te cunosc din clasa a 4-a, cand ai fost nou. - i-am raspuns sincera.
-Oh da, dam
-Mhmmmm- nu am stiu ce sa ii mai zic

Am simtit ceva pe gatul meu, si m-am intros repede. L-am vazut pe Jimin, era foarte aproape de mine, uitandu-se la gatul meu (Nu are legatura cu vampiri). Nu mi-am putut lua ochii de la el, si el la fel. Am vazut multe lucruri in ochii lui, erau asa profunzi.
În momentul asta am simtit cum cineva vorbeste:
-Te rog spune-mi ce crezi "Domnule Park".

Si un mic salt a aparut cand am avut surpriza de al vedea pe Dn. Shin in fata noastra. M-am simtit rusinata si am stiut ca colegii asteptau ca Jimim sa raspunda.
M-am uitat in sus si am spus - De ce?. Cu un alt ton. Dn Shin cauta un raspuns al lui Jimin, si a ramas aici asteptand. Jimin mi se parea asa indiferent.
-Astept, Park.
-Nu ar trebui sa fac asta.
-Doar zi ceva. ___________________
ti-am zis.
-Nu.
-Jimin.. -Dn. Shin se vedea enervat.
-Drace!.- a spus Jimin furios.
Fața Dn. Shin s-a inrosit si a spus simplu
-În oficiul directorului.

Jimin era sifonat, se parea ca astepta la ceva mai bun, a deschis usa, lasnad-o sa se tranteasca tare si sa produca un zgomot nu prea placut. Dn. Shin ne-a zis in clasa sa purtam o conversatie. Dupa aceea i-a spunat telefonul si nu il pot ajuta cand ma simt trista. Dupa clasa s-a dus la oficiu si il vad pe Jimin plecand cu un domn. El era foarte furios. Jimin cobora scarile, se uita la mine im timp ce isi schimba masina (N/A nu stiu la ce se refrea aici). I-am facut cu mana. L-am vazut cum s-a urcat in masina si a plecat. Dupa aceea m-am dus acasa. Mai tarziu m-am gandit la Jimin, m-am obisnuit, si nu stiu daca este bine.