Pete de sânge (Jeff the Killer)

9

Am ajuns acasa intr-un final . Ma simt in siguranța . Cred ca am făcut alegerea buna , nu ? Adică poliția se va descurca cu un...psihopat ? Sau ii va omora și se va răzbuna ? La dracu . Nici eu nu știu . Ma trântesc in canapea și aprind televizorul la știri . Nimic ...? Stai adică cel mai periculos maniac a fost prins și nimic ? In ce lume trăim ? Ma îndrept spre baie sa fac un dus . Picăturile de apa calde se transforma in reci înghețându-mi pielea . In momentul acelea imi trec in cap toate momentele in care era ori sa mor , ori a murit cineva și toate astea din cauza nenorocitei aleia de zi . Dacă nu treceam pe acolo , dacă nu stăteam , dacă nu ma simteam vinovata , dacă n-aveam pasiunea asta nenorocita pentru mister acum ori eram moarta ori trăiam cu frica . Ies din dus și ma îmbrac in pijamaua cu unicorn . Nu-mi usuc parul și-mi pun gluga dea pijama in cap . Ma duc in camera mea cu pași mărunți . Deschid usa aceasta eliberând un mic scârțâit . Trag aer in piept . Intru in camera și ma izbesc de panoul cu crime și portrete . Acum ca ma uit mai atent arată așa scarboase pozele și portrete atat de diferite . Mi-as fi dorit sa arate ca acolo . Întorc tabla cu spatele și ma pun in pat in timp ce aprind televizorul . După puțin timp ma ia somnul și ma întorc pe o parte . Închid ochii și simt ca și cum cineva se holbează la mine din ambele părți . Dau de ochii lui , apoi ma întorc repede eliberând câteva lacrimi , tot ochii lui . Ma ridic panicata din pat și încep sa tip . Aprind lumina și fixez televizorul cu ochii ." E clar Draga mea , înnebunești . La ce spital de nebuni te duc ? Sa fie unul mai drăguț sau in celula cu el ?" La naiba nu e momentul sa am mustrări de conștiința și nu-mi mai spune așa ! Imi pun mâinile in par și ma uit in jos și in jur . Ma bag înapoi in plapuma închizând ochii . Am totul aprins . Sper sa am vise plăcute ." Ma aflu intr-un loc întunecat , spațiu închis , nu suport spațiile închise . Unde sunt ? Ma așez intr-un colț și-mi bag capul in genunchi . O lumina slaba acaparează cușca in care ma aflu . E o celula . Din spatele meu se aud pași .
- Shh . Nu te speria . vocea răgușită sparge liniștea
- Ce caut eu aici ?
- Îți place ce mi-ai făcut , Draga mea ? E frumos din partea ta sa ma aduci pe la spate aici ?
- Asta meriți ! ma răstesc la el in timp ce ma întorc .
Purta un tricou gri și blugi negrii . Nu era in hanorac ? Nu era pătat de sânge ?
- Chiar crezi ca o sa stau aici ? O sa ies in maxim 3 zile , chiar mai puțin și atunci ce o sa faci ? Ce o sa facă prietenii tai ? Ce o sa facă părinții tai ? Ma voi întoarce , Draga mea , după tine ! Și atunci ? Nu vei mai avea atâta putere sa mi te opui . De ce ? Pentru ca o sa inebunesti . Voi oamenii nu rezistați sa vedeți atâtea crime și plus am sa-ti mai apar in vise . Vrei si un Bonus ? Crimele nu se vor termina . Chiar crezi ca sunt singurul pericol ?
- Ce ?! Ce vrei sa zici ?! Cum adică ?! Hei unde te duci ?! Nu ma lasă acum ! Nu ! NU !! "
- NU ! ma trezesc spunând .
Imi pun mana pe frunte , era dimineața , iar asta a fost doar un coșmar . Ma ridic din pat și ma îndrept spre bucatarie , imi beau cafeaua și ma îmbrac sa plec . Drumul spre liceu era destul de lung , totuși nu ma împiedica nimic sa analizez tot . Pe jos erau numai frunze multicolore , o ceata începea sa acapareze orașul încetul cu încetul . Vântul imi flutura parul alături de frunze și praf . Ce e cu vremea asta ? Din spate auzeam parca niște pași . Întorc capul puțin încruntată și observ niște ochi rosii . Stai puțin , parca ii știu de undeva și nu e singur ... cred ? Încep sa merg mai repde , ceata asta enervanta ma sperie și mai tare știind ca am jumătate de ciudat in spatele meu . Întorc iar capul și văd ca mai erau niște ochi verzi , dar mai sus . La naiba acum e 1 ciudat și jumătate . Merg incontinuare ochii mei fiind fixați in ochii lor . Imi poate spune și mie cineva ce e asta ? Totul bine și frumos pana sa dau cu capul in ceva . Era gardul liceului ! Ce noroc . Imi revin repede și caut poarta , ceata nu ma ajuta . Ochii se apropiau și pot observa 2 pălării , intru repede pe poarta și fug in liceu . Intru și încep sa fug spre dulap pana sa dau in cineva și sa cad pe jos . Era Mark . Ce usurare ! Ma ridic și îl îmbrățișezi de fericire .
- Erika ? Ești ok ?
- Nici nu-ti imaginezi ...