capitolul 1

44 3 0
                                    

Salutare prieteni! Eu sunt Alexandru și am 17ani și vreau să vă împărtășesc viața mea, poate învățați ceva din ea.
Haideți să începem.
Totul a început de mic copil. Eu nu am părinți așa că am fost luat de niște oameni (asistenți maternali). După o lună ce am ajuns la ei mi-am rupt piciorul stâng. Da știu ce vă întrebați, e foarte simplu... Am avut pat din la cu grati și acolo mi-am prins picio

rul. Fiind copil foarte mic nu am plâns. Ei au observat doar după vre-o câteva zile.
M-au dus la spital și am rămas singur acolo. Tata era singurul care venea la mine la spital ca să vadă cum sunt și ce fac, dar nu stătea mult că mama nu-l lăsa să vină la mine (veți afla pe parcurs de ce). Acolo era în salon cu mine un copil, avea în jur la10-12 ani și ne jucam. Au trecut ani și tot acolo am rămas. Nu m-au luat acasă că spuneau că nu sunt încă  bine. A venit ziua mea. Am făcut 4 anișori. Tata a venit cu un tort în formă de mașină. În ziua aceea am căzut din acel pat și na patul fiind înalt normal că m-am și lovit
Am căzut și am început să plâng vre-o 2 minute. După aceea m-am ridicat în 2 picioare și am început să merg
Normal că am și căzut... Mai exact am cãzut de 3ori..tata era singurul care era acolo. Au început să treacă ani și să merg acasă. Pãi până la 7ani am avut viața c-a a uni copil normal, mergeam la grădiniță iar apoi la școală doar că asta s-a întâmplat destul de târziu. La 7ani părinți au început să mă lase să mă duc singur pe afară. Eu atunci aveam prietenă (nu vă gândiți că eram împreună) și eram mereu împreună. Copiii de la mine din cartier îmi tot spuneau că eu sunt adoptat, că eu nu am părinți și râdeau de mine.
Eu nu i-am crezut dar îmi era frică că poate au dreptate.
Am tot vrut să-i întreb să văd dacă e s-au nu adevărat dar de frică nu le-am spus
A trecut anul, a venit ziua mea și fiind mic și prost îmi spune am în minte că acuma să le spun că e ziua mea și nu mă ceartă.
Ei bine asta a fost ceea mai mare greșeală din viața mea
Am întrebat-o pe mama
Mama normal că m-a mințit (fiind mamă nu prea avea de ales), dar eu mi-am dat seama că m-a mințit (a fost simplu...q început să plângă)
M-am dus la tata. Da...el mi-o spus tot
Mi-o spus că mama mea biologică era curvă și la 8 ani nu știam ce înseamnă acel cuvânt
L-am întrebat, el mi-o spus și am fost distrus. Am fugit în baie și m-am încuiat acolo
Nu am stat mult...cqm vre-o 5 minute. Am fugit afară și eu stiind că țigãrile ucid am inceput să fumez.
Da..am tras primul fum și am tușit jumătate de oră, dar am fost fericit că trăiam. Am stat în față la Blok până la 1 și ceva noaptea iar tata a venit după mine, era îngrijorat, o crezut că am pățit ceva.
M-a dus în casă iar eu le-am spus că am fumat și mi-am cerut iertare. Le-am spus că nu îmi pasă că nu sunt părinți mei
.... A trecut 1 săptămâna și venisem de la școală iar când am intrat în casă mama a început să strige la mine (nu știu de ce a făcut asta) a ridicat palma la mine. Tată a auzit și a fugit în bucătărie și o împinse se pe mama pe scaun.
Eu am fugit în camera mea și L-am chemat și pe tata. El a venit după puțin timp și i-am spus dacă mă lasă să mă duc pe afară (eram cu lacrimile în ochi). El a spus că da. Da. Eu nu ieșisem din prima afară
M-am dus cu un etaj mai jos și plângeam (mă simțeam vinovat pentru nimic)
M-am dus înapoi pe la vre-o 4 și ceva și mama se certa cu tata
I spunea că eu nu mai am ce căuta în casa lor. Am bătut la ușă iar mama s-a uitat la mine și mi-o spus că pleacă...de parcă eram un străin
Asta a început să devină o regulă
Vă voi spune în capitolul 2
Acuma trebuie să mă pun să dorm
Noaptea bună (ne auzim mâine

jurnalul unui PuștiUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum