Zic și eu ...

Kanal B / Radio Șanț

Acest articol este destinat atât celor ce locuiesc în mediul rural (sat), cât și celor din mediul urban (oraș).

Tind să cred că în fiecare sat/oraș există un anumit număr de persoane în vârstă (babe, mai pe românește) ce și ziua și seara stau la bârfă. Vorbesc despre oricine și orice. Iar asta mi se pare puțin (mai mult) enervant.

Acestui grup numeros de mumii li se mai spune și „Radio Șanț”. Eu însă le-am dat o altă denumire, și anume Kanal B. „De unde până unde?”. Sunt sigur că vă sună cunoscut Kanal D. Este un canal TV unde sunt prezentate toate întâmplările de prin țara noastră. Printre acestea se numără: sinucideri, inundații, atacuri teroriste, violuri, incendii, psihopați care se aruncă de pe clădiri, etc. Eu mai degrabă le-aș numi tâmpenii în loc de știri, dar poate mă trezesc cu vreo amendă pentru o astfel de "publicitate". Ups, am făcut-o deja. Dacă vreun angajat Kanal D citește acest articol, nu vorbeam serios. Ador să deschid televizorul și să aud că „Un tânăr de 21 de ani din județul Y a intrat peste bunica lui în casă și a abuzat-o sexual.” … Țineți-o tot așa! De aici am furat (deci furat, nu împrumutat, pentru că *a împrumuta* înseamnă sa iei ceva dar să-l și returnezi) partea cu „Kanal”, pentru că tot despre asta se vorbește și la babe. Iar acel B l-am luat, bineînțeles, de la cuvântul „bârfă”. Am hotărât partea cu numele. Să trecem mai departe.

Știm cu toții că o bancă de acest gen poate fi foarte rapid transformată în clădirea administrativă a reporterilor Kanal B.

Haideți să discutăm puțin și despre mijloacele reporterilor de a-și culege informațiile necesare. Prima modalitate este Statul la pândă. Cea mai bună ascunzătoare este gardul (dacă nu ai un gard transparent,cum ar fi cel din plasă). Ele stau acolo ore întregi, încercând să obțină un subiect fierbinte și intim, pentru a avea ce dezbate la Știrile de la ora 17. Am o vecină care mai mereu se ascunde în spatele gardului și se uită la stradă pentru a vedea cine trece, cu ce trece și când trece. Iar dacă se întâmplă ca acea persoană să discute despre ceva intim, păi în cazul ăsta "reporterul” sare-n sus de bucurie că va avea un reportaj satisfăcător. Cam așa stă treaba cu Statul la pândă.

A doua modalitate este Vorbitul cu copiii. Cu toții știm că mai toți copiii de sub 11 ani sunt niște adevărate mine de aur pentru "reporterii locali”. Aceștia sunt mici și au nevoie de atenția părinților. Prin urmare, părinții îi țin mereu pe lângă ei, și astfel ei, ascultând, rețin fără să vrea multe chestii ce îi privesc numai pe adulți. Cum ar fi datoriile, facturi de la apă, curent, lumină, telefon, internet, etc. Vă dați seama că unei mumii îi este ușor să "tragă de limbă” un copil mic pentru a afla ceea ce vrea să știe. Acestea două sunt cele mai folosite și mai eficiente mijloace.

Mulți oameni cărora nu li pare ceva folositor Facebook-ul spun cam așa ceva: „Ce îmi trebuie mie cont de Facebook?! Să-i văd p-ăștia că postează mereu … Ba ca sunt la mare, ba că mănâncă savarine, ba că se uită la Teen Wolf, ba că ascultă Killa Fonic, etc. Ce mă interesează pe mine unde ești și ce faci tu? Și pe cine ar interesa?” Ei, până aici am vrut să ajung. Oare pe cine ar interesa unde ești, cu cine ești, ce mănânci, ș.a.m.d? Aveți vreo idee? Ați ghicit. Pe cei de la Kanal B! Dacă atât de multe află doar prin mijloacele de mai sus, închipuiți-vă câte ar mai bârfi în cazul în care ar avea conturi de Facebook ...

Ar fi un adevărat dezastru. Tu scrii că ești la mare cu familia și ăstea „înfloresc” și spun că te-ai mutat într-o casă pe malul mării cu soția/soțul.

Reacția babelor când nu au știri:

De vreo trei luni încerc să găsesc o cale prin care să le „scot în evidență” pe aceste mumii însetate de bârfă. Pur și simplu am eu ceva cu ele. Poate este faptul că vorbesc despre lucruri ce nu ar trebui să le intereseze. Posibil. Nu îmi place bârfa. De ce trebuie neapărat ca ele sa fie la curent cu tot? Am asistat la o conversație între o vânzătoare și un membru Kanal B. Femeia "ajunsă la vârsta înțelepciunii” (pentru a înțelege mai bine, fosila Radio Șanț) a fost întrebată dacă … Nu, mai bine vă redau toată conversația mai jos:

Vânzătoare: „Auzi,bre'? Da' despre ce tot vorbiți voi pe banca aia de la mata? Nu de alta da' mă gândesc ca poate mă vorbiți și pe mine de-asta.”

Reporter Kanal B: „Nu, fata mea! Ne mai spunem și noi una la alta necazurile și ne mai dăm sfaturi ca să trecem și noi cu bine de zile pline de necaz. Suntem și noi femei bătrâne și nu mai avem ce face pe-acasă. Așa că ne-adunăm și noi pe-o canapea și mai vorbim. Mai spunem ce facem de mâncare,una-alta.”

Vânzătoare: „Mdea, fie cum spui tu …”

Ar fi trebuit s-o întreb dacă pentru a-și spune necazurile una alteia este nevoie sa pândească și sa tragă cu urechea la conversațiile altora. Dar mna.

Unii oameni ar spune că sunt și ele femei bătrâne și că nu mai au cu cine vorbi așa că se alătură una câte una acestui Kanal B. Pur și simplu nu pot fi de-acord cu ei. Cunosc mulți oameni în vârstă ce au rămas muncitori. Se ocupă de întreținerea casei și de grădină. Dacă vrei să trăiești într-o casă curată și ordonată și să culegi fructe și legume proaspete nu este atât de multă muncă. Vreau să cred că și părinții (cei mai în vârstă) / bunicii voștri sunt oameni muncitori și nu fac parte din vreun Kanal B local. :)