Capitolul 1

282 24 7
                                    

                 Dragelor mele Diana, Raluca, Teodora si Monica pentru

                 toate gandurile bune si increderea pe care mi-o purtati! 

                                                   Va iubesc mult de tot! 

  

         
LUMINA DIMINETII ii distrugea ochii. A tusit cand s-a ridicat. Fumul de tigara inhalat aseara se asezase pe plamanii ei. Si-a luat telefonul de pe noptiera. Zece jumatate. Noroc cu zilele de sambata si duminica, altfel trebuia sa fie la servici. A injurat usor. Si-a dat seama ca seara trecuta fusese cu Andrew Leaker si Kayleigh Sparks in barul de pe colt: carciuma deschisa non-stop, tejghea tampita cu preturi acceptabila, insa vizitata de ei din cauza ca in zona lor,acestea lipsea. La naiba! a injurat. Ura sa fie dusa cu forta in carciuma aceea dupa serviciu, vinerea. Insa Andrew avea obiceiul tampit de a bea peste poate dupa terminarea programului sau. Era agent imobiliar si umbla in fiecare zi cu miile de hartoage dupa el si spunea ca merita o amarata de bautura, cate bine inteles se transforma in zeci de pahare sau direct sticle. Evie nu stia cum Kayleight inca statea cu el. Era un betivan cu un job dorit de toata lumea. Banii distrug oamenii.

Si-a prins fruntea cu palma. Avea temperatura. Nu o mira, stia ca statuse toata seara in maiou si plouase de trei ori pana ajunsese acasa. Spre deosebire de altii, Evie stia totul si cand era beata. Fericirea pentru ea era ca, defapt, nu avea cum sa bea mai mult de doua pahare pe saptamana.

-Tobias! Tobias! s-a auzit un tipat prelung.

A prins ceva greu in mana si s-a lipit de perete. Vechea slujba la politia locala o invatase sa se apere de asa numitii "distrugatori". A inceput sa faca pasi mici catre usa si a iesit, uitandu-se atat in toate partile.

-Boo! ochii lui Tyler s-au marit, speriind-o.

-Idiotule! i-a dat cu bata de basseball in mana. Damn you, Tyler! M-am speriat! a exclamat.

-Astazi nu mai mergi la lucru? Receptia hotelului trebuie sa fie deschisa si in weekend!

-Unu. Nu lucrez la receptie si la nici un hotel, Tyler. Doi. Lucrez intr-o banca si sunt contabila, idiotule! l-a ochit. Nu avem program in weekend! am ras.

-Ne uitam la un film? Am "Doisprezece ani de sclavie"?!

Tyler a pus filmul imediat. O cunostea pe Evie de saisprezece ani si nu avea de gand sa termine aici. Tyler o privi lung pe Evie. Ea il privi razand. Il intreba imediat ce s-a intamplat.

-Ma uit la tine si realizez ca mi-am facut bine treaba pana acum! Sper ca M sa fie mandru de mine!

-I-ai promis sa ai grija de mine! Esti cel mi bun frate, Tyler! Mark e mandru de tine, cu siguranta!

Mark, iubitul lui Evie, mort in urma unui accident grav de masina. A supravietuit timp de o ora dupa impact, dorindu-si sa le spuna lui Evie si lui Tyler cateva cuvinte. Astazi se fac exact trei ani de la moartea lui. Accidentul acela ii traveseaza gandurile lui Evie in continuare si mereu incearca sa isi distruga acele ganduri. Insa, orice ar spune isi aduc aminte de el. Il iubea prea mult. Nu putea sa il lase sa plece asa usor din viata ei. De aceea si plecase din orasul lui natal. Tocmai la sute de miile distanta. Spiritul lui bantuia si acum farul si castelul de la Clevdon, locul unde se sarutasera prima data. A oftat. Odata cu trei ani de la moartea lui, se faceau si patru ani de relatie. I-a aparut un zambet pe fata. L-a simtit cum ii sopteste "La multi ani!" si si-a lasat capul pe spate. Era obosita, vizibil extenuata chiar. Filmul continua, iar ochii ei mici s-au inchis de tot. Tyler a ras la una din partile cu putin sange. Apoi si-a intors capul spre Evie. Ochii ei inchisi: Frumoasa Adormita. Tyler stia ca era firava si merita tot ce e bun, precum l-a meritat pe Mark, cel mai bun prieten al lui. A oprit filmul si a luat-o pe Evie in brate, urcand pe scari cu grija. A pus-o sub plapumi si i-a sarutat mana. Respiratia ei infundata si obosita ii facea inima sa bata periculos de tare. A zambit. Stia ca Mark voia sa o sarute pe crestet si parca simtindu-l acolo, s-a departat. In mintea lui, Mark a inceput sa vorbeasca:

GoneWhere stories live. Discover now