Copilăria - Creativitate vs. Inteligență

1. Introducere

Voi începe prin a face o scurtă prezentare a etapelor copilăriei, așa cum pot fi regăsite în numeroasele resurse informaționale din cadrul psihologiei vârstelor. În primul rând, există perioada de nou născut, asupra căruia nu voi zăbovi, și copilăria timpurie, în privința căreia, de asemenea, nu voi intra în detalii – nu pentru că în cazul unui copil aflat în această perioadă de vârstă nu se poate vorbi despre creativitate și inteligență, ci pur și simplu findcă altceva doresc să urmărec în această lucrare. În continuare, vor mai exista vârstele preșcolară și școlară mică, asupra cărora voi reveni în curând, urmate apoi de preadolescență, sau pubertate, și adolescență, care face granița dintre copilărie și tinerețe. Mai departe nu voi merge, din simplul motiv că etapele care le succedă pe cele mai sus enumerate se îndepărtează, încetul cu încetul, de subiectul pe care doresc să îl dezvolt în lucrarea de față.

Revenind la ce vreau să spun de fapt, cu toții știm că – așa cum se spune – copilăria este cea mai frumoasă perioadă a vieții. Dar mă întreb, oare afirmăm acest lucru doar fiindcă ne raportăm la această perioadă ca la una așa-zis „perfectă" și lipsită de griji, sau reușim într-adevăr să privim și la frumusețea ei dincolo de aparențe? Mi-am pus, la un moment dat, în timp ce mă confruntam cu anumite obstacole în viață, următoarea întrebare: „Cum se face că toate problemele aparent survin odată cu înaintarea în vârstă?". Cu alte cuvinte, de ce copiii nu au niciodată probleme, sau, altfel spus, de ce nu le percep ca atare?

Personal, am ajuns la o concluzie pe care doresc să o prezint în cele ce urmează.

2. Creativitatea

În această perioadă, creativitatea copiilor de este „de invidiat", să zic așa. Recent, la un curs la care am participat, am auzit următoarea afirmație, care mi-a dat puțin de gândit și care, onest vorbind, a fost punctul de pornire al acestei lucrări: „În domeniul creației și, implicit, al imaginației, să fii la nivel de clasa a patra este extraodrinar!" Cu adevărat, copiii sunt mult mai creativi decât adulții, iar eu consider că acest atuu îi ajută să perceapă diferit problemele cotidiene și să le abordeze în modul lor unic și poate prea puțin apreciat. Iată de ce consider că această capabilitate a lor trebuie încurajată cât timp este „în floare". Altfel, se atenuează odată cu trecerea timpului și, peste câțiva ani, un copil care în prezent ar rezolva fără prea mare dificultate o situație relativ complictă, ar renunța până și la a mai încerca, pe motiv că „ce folos să depună atâta efort pentru ceva ce oricum s-ar putea să nu reușească?".

În mod normal, un copil integral dezvoltat – din punct de vedere biopsihic, cel puțin – care are de-a face cu o problemă inedită, spre exemplu, nu clachează din start, doar fiindcă aparent situația este una fără cale de ieșire, așa cum majoritatea adulților au tendința să facă, pe motiv că sunt raționali. În mintea încă „necoaptă" a copilului se nasc numeroase idei de rezolvare, unele mai interesante – sau mai nebunești, e adevărat – decât altele, care sunt acolo, gata să fie supuse la încercare. Copiii recurg adesea la metoda încercării și a erorii, iar acest lucru nu face decât să evidențieze și mai mult caracterul creativ al gândirii lor. Din punct de vedere psihologic, ei dau de foarte multe ori dovadă de o gândire laterală, care presupune schimbarea perspectivei din care se privește situația-problemă, dar bineînțeles că recurg la această metodă psihologică în mod inconștient. Culmea însă, uneori se descurcă chiar mai bine decât adulții care apelează la această modalitate de rezolvare a problemelor în mod intenționat.

3. Inteligența

Conform unui articol pe care l-am găsit pe Scribt, referitor la relația dintre creativitate și inteligență, este validă următoarea afrmație: „Pentru a se obține performanțe creative este necesar un nivel minimal de inteligență, care variază de la un moment la altul de activitate. Pentru activitatea științifică, nivelul minim al coeficientului de inteligență ar fi de 110, iar pentru activitatea artistică de 90-100" („Relația dintre creativitate și inteligență. pdf"). După cum se poate lesne observa, diferența dintre cele două niveluri de QI nu este deloc foarte mare, ceea ce denotă o relativă interdependență între cele două însușiri psihice.