Orele se scurgeau cu incetinitorul. Toata ziua ma gandeam doar la el.. am incercat sa il evit spernd ca poate voi reusi sa imi iit durerea. In sfarsit orele s-au terminat si drumul spre casa a fost mai lung si mai groaznic ca niciodata.
Ultimele mesaje de la el mi se derulau in minte si chiar daca incercam sa nu ma gandesc parca mintea mea urla : Ryan Ryan !
In sfarsit am ajuns in fata usii am invartit cheia in broasca si am intrat. Mi-am aruncat geanta pe jos iar papucii i-am azvarlit intr-un colt al holului. Am urcat cu viteza scarile si am dat buzna la mine in camera. Am inchis usa cu cheia . M-am aruncat pe pat si am dat frau liber lacrimilor. Si astfel am ajuns la momentul prezent.
Dupa ce mi-am consumat lacrimile am inchis ochii si m-am lasat in voia somnului.
Dimineata razele de soare ma gadilau usor pe obraz . Am deschis incet ochii si spre uimirea mea un zambet s-a conturat usor pe fata mea. Am sarit vesela din pat cu gandul ca astazi sa nu ma mai gandesc la Ryan. Am mancat in fuga si m-am dus la casa prietenei mele cele mai bune Anna. Nu am mai sunat la usa , am intrat direct si am dat peste Anna in bucatarie.
-Ce faci Rose ?
- Ehh destul de bine supravietuiesc .
-Trebuie sa imi povestesti totul !
- Prefer sa nu ... dar poate cand o sa fiu pregatita am sa iti spun.
Anna a sarit de pe scaun, a aruncat o haina pe ea si am iesit in viteza pe usa. Pe drum am povestit despre tot felul de prostii si parea ca Ryan disparuse din mintea mea momentan. Am coborat din autobuz si cand sa pasesc pe poarta scolii...
