The Flying Castle [√]

1

-Ieși afară nesimțito!spund tipând si mă ia de mână,dându-mă afară.Asta este a mia oară când ma cearta degeaba.Bună numele meu este Ji-Wang, am 21 de ani, locuiesc cu mama mea si cu tatăl meu.Tatăl vitreg căci cel biologic și-a dat viața, la propriu, pentru mine.

Flashback(AUTOAREA)

-Cum se simte?întreaba îngrijorat bărbatul (tata-l).Fața îi era înlacrimată, iar corpul slăbit deabea scăpa cate un suspin.
-Trebuie neaparat efectuarea une operatii de transplant cardiac.Daca nu gasim un donator compatibil va muri.spune doctorul apoi ofteaza punandu-i mana pe umarul barbatului.Din pacate,doar pe dumneavoastra v-am gasit compatibil.
-Pot sa i-o dau pe a mea?
-Cancerul dumneavoastra nu a ajuns pana la inima.Ar fi o posibilitate,dar,domnule,asta inseamna sa renuntati la viata pe care o aveti.
-Nu mai pot lupta cu boala.Stiu ca voi muri datorita cancerului pulmonar,deja tremur la fiecare inhalare a oxigenului.Vreau sa mor fericit.Salvandu-mi fiica voi fii fericit.
-Sunteti sigur?
-Foarte sigur!Fac orice pentru ingerul creeat din sangele meu.
Doctorul zambi firav,aproape plangand,barbatul ce privea pe fereastra lui Ji-Wang.Tatal ei luasera cea mai grea decizie,si aceea fiind sacrificarea.Dragostea lui infinita l-a impins sa paseasca spre sala unde avea sa isi salveze fiica.

(JI-WONG)

Ma trezesc cu o durere surda de cap si torace.Imi deschid cu greu ochii,amețeala si durerea devenind acum mai acute.Am incercat sa ma ridic,ceva parca impingându-ma la loc intr-un mod dureros.
-Unde sunt?tip atunci cand realizez ca mana imi era capturata de zeci de perfuzii.Datorita panicii am incercat sa le zmulg,miscarile bruste facand ca partea toricica sa imi zvagneasca ca si cum ar vrea sa se rupa.Pe usa intra 2 asistente.
-Te-ai trezit!Cum te simti?Te dor coastele?
-Unde sunt?Ma doare tot corpul,ce mi-ati facut?
-Ai suferit o operatie,draga mea.Stai linistita,totul va fi bine de acum inainte.
Dupa doua luni:

In sfarsit acasa dabea astept sa imi revad parintii.Am stat internata mult timp in spital,dar tata nu a venit in vizita.Mama imi spune-a mereu ca se simte rau si ca il voi vedea acasa.Am iesit zambitoare pe usa salonului,coborand impreuna cu o asistenta pana la receptie unde mama ma asteapta trista.Iarasi trista,de doua luni este devastata si nu imi vrea sa imi spuna de ce.
-Draga mea!vine si ma imbrastiseaza strans.Plangea ascuns,crezand ca nu o voi observa dar gafuuelile lipsei de aer o dadeau de gol.
-Unde este tata?am intrebat curioasa,sperand ca el imi va spune ce are mama.
-El.....el....este....mort!a spus suspinand adanc.Raspunsul ei a venit asemenea unei sageti otravitoare.Cum se putea intampla asta?Eu m-am facut bine si el a plecat?
-Tata....el chiar a murit.....Cum?...Cand!?....De ce?!graiesc socata incepand ca ochii sa imi explodeze de lacrimi.
Nu mai spun nimic datorita socului,doar incep sa plang.Mi-am pus mana pe inima,simtidu-i vibratiile.Cum se putea intampla asa ceva?Am cazut in genunchi,lovind cu pumnul in operatie.Durerea amintirilor ce incepura sa imi ruleze prin minte imi distrugea ratiunea,ma faceau sa ignor raul pe care il faceam ranei.
End flashback

Mergeam spre locul meu si plangeam.Cand sa ma apropri de el cad jos datorita frigului usturator.M-am ridicat greoi,mai mult din cauza rutinii caci aproximativ toate persoanele ce treceau pe langa mine radeau si aratau spre corpul meu infrigurat.Am fugit cat ma tineau picioarele, sa scap odata de gura lumi.Odata ajunsa "acasa" m-am asezat pe un mic fotoliu.Locul calduros pe care uneori il numeam acasa era langa un restaurant nu foarte cunoscut.Mi-a placut acest coltisor deoarece mi-a emanat primire si pentru ca mirosea in permanenta a mancare delicioasa care inainte sa fi murit tata,imi facea prajituri care miros la fel ca in local.
Sa facut noapte fara sa imi dau seama de trecerea timpului,era in jur de miezul-nopti.Am plecat nerasatoare de langa locul meu favorit apo am pornit spre adevarata mea casa.Cand am ajuns.....

Primul capitollll....Sper ca va placut❤❤...Ii multumesc mult Alexandra_Min268 ca ma ajutat💛Kiss you😚😙...Ne veden cu alt capitol...702 de cuvinte😄😄