CAPITOLUL 1-Primul pas
De la casa batranilor Stancea pana in deal,la unchiul Stu,nu era mult de mers,dar lui Micha i se parea un drum interminabil.La cei unsprezece anisori ai sai, Michelle Crusoe sau Micha,cum il alintau cunoscutii, repeta zilnic drumul asta pentru a duce cate unele la unchiul Stuart.Piciorusele lui bateau,pe zi ce trecea,mai alene,pamantul plictisitor de tara,al Vistei, pe care il invatase pe derost,mai cu seama ca statea la bunici in fiecare vara,cand parintii erau la munca.Nu avea mai nimic de facut,decat sa se joace cu cativa vecini,prin praful din fata portii,in dogoarea anului 1990.Ionut si Liza erau mereu pe ulita la joaca,mai ales ca in timpul vacantei nu aveau nimic de facut.Tot ce stiau ei despre ce se petrece printre vecini era ca Micha vine in fiecare vara si sta cate o luna.Barfele dintre vecini nu ii afectau deloc.Treaba lor era sa isi petreaca timpul in mod spontan.Asa cum se asteptau,Micha s-a intors si in vacanta asta ,deoarece scoala se terminase iar,parintii lui nu aveau cum sa aiba grija de el pe timp de vara .Plecarea il afecta,dar isi distragea atentia cu Liza si Ionut la iesirile pe ulita.
Copil,copil,dar toti copiii au sentimente,iar copilasul nostru era indragostit nebuneste dupa o colega de clasa.Desigur,ei nu i-a spus niciodata asta.Timiditatea varstei fragede l-a facut sa-si tina ascunse toate gandurile pline de speranta la adresa Tildei.Cu toate acestea,cei doi invatacei tineau legatura ca doi tovarasi de joaca,chiar daca ea vara ramanea in Anglia,iar el venea aici,in Vista.Nu avea ce face.Nascut acolo,pe vremea cand era si unchiul Stu in strainatate,s-a obisnuit cu lumea si a invatat limba in paralel cea romana.Dupa ce a facut rost de bani,unchiul sau s-a intors in tara si si-a cladit o casuta in sat,aproape de casa parinteasca.
<< Dragostea si gandurile nu-ti dau pace.Atunci cand esti copil sunt cel mai greu de controlat.>>Degeaba ii avea Micha prieteni de joaca pe Liza si Ionut,daca mintea lui zbura tot la Tilda.Ori de cate ori bunicii lui trimiteau scrisori in Anglia catre mama baiatului,acesta lasa la randul sau o scrisoare pentru Tilda.Tilda la randul ei,impreuna cu parintii lui Micha,raspundea inapoi.Astfel,cei doi tineau legatura fara a sti ce le rezerva viitorul.
Doi ani au trecut,istoria s-a repetat. In fiecare vacanta de vara,flacaul nostru a venit pentru a sta la bunici,iar prietenia sa cu Tilda a devenit din ce in ce mai stransa si mai nerabdatoare.Cei doi simteau ca este ceva mai mult decat o simpla prietenie,insa,la 13 ani,cine poate sa vorbeasca despre iubire?Cand se-ntorcea in tara ducea dorul Tildei,insa se intelegea din ce in ce mai bine cu Liza si fluturii au inceput sa zboare.Ambele fete au inceput sa isi dezvolte caracterul lor,iar Micha devenea confuz.Asta nu l-a oprit sa o iubeasca pe Tilda.Aceasta vara avea sa-i schimbe viata.
30 mai,1992,o zi memorabila pentru el,o zi banala pentru voi.Micha s-a trezit tulburat.Visase pe Tilda care se juca cu un alt baiat.Un baiat brunet,cu ochii caprui...la fel ca el...dar nu era el..si il chema cu A..Aus...sau Aust...nici el nu stia.Asta a fost doar unul dintr gandurile care l-au urmarit toata ziua.Era ca el,dar nu era el,si de ce se intelegeau asa bine?In intreaga dimineata a fost agitat si gelos si nu stia ce sa faca.Atunci si-a spus:
"-Daca nu eu,atunci nimeni nu o sa o aiba pe Tilda!"
A luat un pix si a inceput sa scrie pe o foaie gasita cu greu,tot ceea ce simtea.
"Dear,Tilda,
I have something to tell you,but i'm afraid.I'm afraid that you will laugh when you will read what i'm witing.So,please,don't do this.
I like you.I love you.And i'm afraid to lose you.Please understand me and if you feel the same things ,tell me.Take care!
With love,Micha."
CAPITOLUL II-"Vestea"
14 iunie,1992. Zilele continuau sa treaca in satul Vista.Intre timp,in Anglia,lucrurile stateau diferit.Aici in tara,Micha astepta cu nerabdare raspunsul Tildei.In paralel,petrecea timpul mai mult cu Liza decat cu Ionut,care era ocupat cu meditatiile.Asteptarea il inducea in eroare si nu intelegea de ce trecusera deja 2 saptamani si nu primise niciun raspuns din partea Tildei.Se gandea: oare o fi ras?Oare nu simte la fel?Daca nu mai vrea sa mai vorbeasca cu mine?Liza observase ca era ceva in neregula cu el si in spirit de prietenie incerca sa ii fie alaturi.
- Ce este cu tine?Esti schimbat de la o vreme...intreba Liza.
-Nu am nimic...nu ma odihnesc bine de cateva zile.Asta este tot,raspunse Micha.
-Nu te cred.
Urma o liniste apasata.Insa Liza nu se lasa pana nu obtinu un raspuns concret.
-Hai sa mancam o inghetata,vrei?Poate asta o sa te faca sa te simti mai bine.Plus ca mie chiar mi-e pofta.
-Hai,zise Micha,dar daca nu e cu ciocolata,eu nu mananc.Mie imi place doar inghetata cu ciocolata.Ba nu.Inghetata cu ciocolata si cu alune.
S-au scuturat de praf si au luat-o usor la pas.Liza a inceput sa-i povesteasca lui Micha cum e la ea la scoala,cum sunt colegii de clasa,si cum ca ii place de un baiat care invata in clasa alaturata.O pura coincidenta s-ar zice.Dar soarta le face pe toate...Amintindu-si iar de Tilda,baiatul asculta cu mare atentie la povestirile fetei in timp ce pe dinauntru se macina din ce in ce mai tare.Fata vorbea,el asculta si se macina,si se macina.Dar pana cand?Sufletul sau rabufni si cu lacrimi in ochi striga:
-Gata! Ajunge!Stiu cum este sa iti placa cineva din scoala.De ce imi vorbesti tocmai despre asta?Ti-a spus cineva ceva?
-Cine sa-mi spuna ce?Si de ce te iei de mine?Doar iti povesteam si eu...de unde sa stiu eu ce e in mintea ta?
-Pai,in Anglia,sunt coleg de clasa cu o fata pe nume Tilda.Si m-am atasat de ea doar ca nu am avut curajul sa i-o spun pana acum.Doar ca acum 2 saptamani,am profitat de faptul ca sunt departe si pot sa ma destainui fara sa am emotii,asa ca am facut-o printr-o scrisoare.
-Si ce i-ai spus?ce s-a intamplat?
-Tu chiar nu sti?intreba curios Micha.
-De unde sa stiu,mai?se rasti Liza.
-Nu s-a intamplat nimic.I-am scris ca o plac si ca nu vreau sa rada de mine din cauza asta.Si daca simte si ea la fel astept raspunsul ei,doar ca nu a mai raspuns.Pana acum mi-ar fi raspuns si nu sunt sigur daca nu simte la fel,daca nu vrea sa mai vorbeasca cu mine sau cine stie ce s-o mai fi intamplat?...
Liza l-a cuprins in brate incercand sa il calmeze.Cei doi si-au continuat ziua impreuna,in absenta lui Ionut care avea sa nu mai vina.Temele la meditatii ii ocupau prea mult timp,de aceea iesea foarte rar afara.Parca lasa timpul se scurga numai pentru Micha si Liza.
Intre timp in Anglia,Tilda afaland niste vesti,se pregatea de plecare.Aflase ca parintii ei aveau sa ajunga in Romania sa lucreze cu o companie care le promisesera multi bani.Ceea ce face situatia mai amuzanta este ca,locul unde aveau sa vina era chiar la granita dintre satucul Vista si oraselul de care era legat.Tilda era incantata ca stia ca daca ar veni aici s-ar putea intalni cu Micha,mai ales ca citise scrisorica baiatului si abia astepta sa discute cu el fata in fata.Dar cine a zis ca nu simtea reciproc?Si ea il placea,de aceea dorinta ei de a-l revedea era mai mare.
In Vista,destinul pregatea o surpriza pentru amantrei.Lipsa raspunsului Tildei il seca pe Micha de puteri.Insa Liza i le dadea la loc.Clipele cu ea pareau din ce in ce mai placute.Orele treceau repede,iar atentia lui zbura,usor usor,de la Tilda catre Liza.Data de 15 a trecut mai repedere ca niciodata.Au stat impreuna toata ziua,au ajutat in curtea bunicilor lui Micha si au ras cu pofta la toate traznaile care apareau.Si urmatoarele zile la fel,pana pe data de 17,cand situatia a luat o intorsatura brusca.
