Ea nu însemnase nimic pentru el

Ea nu însemnase nimic pentru el. Și, totuși, inima i se strânse, iar gura i se amărâse văzându-i chipul parcă picat într-un somn adânc. Cineva îl întrebă dacă o cunoștea , însă întrebarea îi trecu pe lângă urechi fără să aibă vreo reacție. O privea și atât; de parcă ar fi iubit-o toată viața, iar șocul era mult prea mare ca să se poată descărca. Situația îl luase prin surprindere. Nu-și putea imagina că într-o zi nu are să mai fie. Credea că va fi mereu acolo undeva, făcând munca la care se pricepea atât de bine. O luptătoare și o fire puternică, dar îi păru proastă preț de câteva secunde. Ar fi fost în stare să sacrifice orice pentru scopurile sale altruiste, iar aceasta fusese cea mai grea piedică a existenței sale. Mare proastă, își repetă el.

O luă în brațe. Nu el avea datoria de o îngropa. Trupul neînsuflețit nu-i păru nici greu, nici ușor, doar niște mâine și picioare bălăngăninde. Descoperi că îi purta un soi de afecțiune. O întâlnise de două ori în viața sa. Prima dată îl scosese dintr-o situație complicată cu o precizie și siguranță de chirurg care, pe moment, l-a inhibat, dar și întărâtat, iar a doua oară o iubise căci mândria pe care i-o afișa ajunsese să-l înnebunească. Apoi, drumurile li s-au despărțit, au luat-o fiecare în treaba lui, rămânând doar cu o amintire incitantă. Își mută ochii.

El era destul de obișnuit cu moartea – fie de o vedea sau o provoca – și observa mereu același lucru care nu ajungea să-l mai poată afecta. Picioare ce nu aveau să mai colinde vreodată, mâini ce nu aveau să mai aducă vreun soi de împliniri, ochi ce nu aveau să se mai deschidă, buze ce nu aveau să mai spună nimic, inimi ce nu aveau să mai urască sau iubească. Oricât de bine se putea împăca cu această moarte subită, mintea îl trimitea înapoi la momentele petrecute unul cu celălalt. Ura acest lucru. Își amintea că voise s-o iubească, să călătorească în jurul lumii cu ea, să-i dea tot ce are el de oferit. Ceva din gesturile acelei fete și modul cum obișnuia să-i vorbească îi spuneau clar că înainte de a fi femeie, ea era om. Iar acest lucru o punea în sufletul lui într-un loc aparte, căci îi părea unică. Dorise atât de mult să renunțe la egoismul său fără margini, să o facă și pe dânsa să nu-și mai poarte mândria ca pe propria piele ca să o poate decoji ca pe o portocală, să-i știe și cea mai mică părticică a sufletului și trupului său. Ar fi dorit-o numai pentru el și el să-i aparțină numai ei. Era ferm convins că ea era singura persoană care i-ar fi spus mereu adevărul, dar care ar putea trece de firea lui de brută, spre partea caldă și curtenitoare. I s-ar fi deschis și i s-ar fi dăruit ca o virgină, dar nu era atât de idiot încât să nu-și dea seama că cele mai aprige dorințe aduc consecințe nefavorabile. I se arătase limpede că o astfel de iubire i-ar fi distrus pe amândoi. În realitate, îl îngrozea gândul că cineva l-ar cunoaște atât de bine, iar ea însăși afirma că cel mai mare blestem care se poate abate asupra sa ar fi să o facă cineva să se îndrăgostească. Ar fi devenit femeie, femeia lui, iar femeia iubește cu patima. Toxicitatea unei astfel de relații i-ar fi legat și mai mult unul de celălalt.

Așa că renunțase să o mai vadă, în ciuda faptului că ar fi putut să o facă să-i cadă la picioare dacă dorea. Însă ea era mai pricepută în ce făcea și nu merita să fie clintită de acolo, nici de ar fi dorit ea însăși. „Viața noastră e lungă. Poate cândva o voi avea” gândise el pe atunci. Acum, parcă mai rău îi părea că fata nu iubise vreodată. Imaginea ei i se estompase de-a lungul a anilor, iar revederea neplăcută nu-l zguduia pe atât pe cât de aștepta. Murise și nu voia să o învie in mintea sa. Nu-i stătea în putere să schimbe lucrurile și se împăcă repede cu ideea. Până la urmă, nu fusese decât o copilă căreia îi acordase câteva zile de gândire și o noapte de dragoste. Nimic mai mult.

Înaintă cu pași apăsați. Poate că avusese, într-adevăr, o slăbiciune pentru ea. Sfârși prin a crede că e mai bine că a pierit ființa căreia i-ar fi dăruit totul, chiar și pe sine.

Îi dădu părul la o parte și o sărută pe frunte.