Simțeam amalgamul ce mă străpungea în suflet, puțin câte puțin. Inima...inima îmi bătea ca atunci când îmi ascultam piesele vechi din telefon. Mintea îmi era invadată de el, dimineața, seara, în orice moment gândul îmi era la băiatul acela. Cum pot să port un om în suflet doar văzândul pe strada? Cum oare să mă împingă păcatul să mă îndrăgostesc? Dar oare ce e iubirea?
Îmi amintesc prima discuție cu mama legată de tema iubirii. Au trecut 10 ani, cred că aveam 9 pe atunci dar totuşi îmi amintesc perfect.
Mama făcea curat prin podul casei,înşirând hainele vechi pentru a le dona. Prin culmea de haine doar una îi sare în ochi, o priveşte mirată şi o strânge cu putere,rămâne aşa clipe bune,până am rupt tăcerea.
--A cui e cămaşa mamă?
--A fost a tatălui tău Tarra.
Răspunde ea mirată, ca trezită din vis,nerealizând că eram şi eu lângă ea.
--Şi de o ce strângi la piept?
Am întrebat curioasă..
--Fiindcă l-am iubit...de aceea..
--L-ai iubit?cum adică l-ai iubit? Ce înseamnă?
--Eşti prea mică scumpo, nu ai cum să înțelegi...
O spuse pe un ton ca şi cum ar fi vrut să încheie subiectul.
--Dar mamă!..vreau să ştiu şi eu..
--Să ştii şi tu ce Tarra?
--De ce l-ai iubit pe tata? Dacă toată ziua te aud cum spui că îl urăşti şi că regreți că l-ai cunoscut?
--Oo scumpo..l-am iubit! Şi ştii de ce?....pentru că mă făcea fericită. Chipul meu nu cunoştea zâmbetul,dar odată ce se afla în preajma mea,sau când mă gândeam la el,un zâmbet tâmp mi se tatua pe față şi simțeam că zbor. Iubirea asta mă făcea să fiu diferită față de ce eram....acum eram dulce,mă simțeam norocoasă că sufletul meu are parte de această bucurie. Iubirea a fost primul meu păcat...şi dacă aş fi să o iau de la cap..aş mai păcătui odată...
--Cum adică mamă? Iubirea e păcat?
--Iubirea e unică...dar cum timpul le rezolvă pe toate, tot el le şi încurcă. Iubirea e ca ciocolata, la început e dulce şi guşti din ea cu poftă, pe măsură ce guşti...te saturi...şi ajungi la faza când nu mai vrei. Spunând că e prea dulce,spunând că e prea amară..
CITEȘTI
Înfrânt de gânduri şi-o cafea
Truyện NgắnAici voi scrie tot ceea ce simt. O să fie mai mult o confesiune față de voi. Gânduri, sentimente, stări, tot amalgamul care se zvârcoleşte în propriile-mi gânduri , voi încerca să le frământ şi să creez ceva frumos. Sper să reuşesc...
