Ziua aceea

13 1 0
                                    

În pauza mare, Nathan statea in parcul liceului și se juca pe telefon și asculta muzica la căști. S-a sunat de ora, în drum spre clasă, el este sunat de un număr necunoscut. Acesta fiind nedumerit, a răspuns.
-Ă... alo?, zise Nathan privind in gol.
- Da... Salut, daca vrei sa vezi ceva super, ieși din școală. *râsete*
- Da dar... am ore încă..., zise Nathan.
*zgomote ciudate*
- Eu zic să ieși din școală, te vei distra, Nathan! Să știi sunt cu ochii pe tine. Ne vedem la stația de autobuz...
-Asteaptă puțin... De unde naiba îmi știi numele?!
*apelul a fost închis*
El nu știa ce să facă. Așa că a zis sa plece de la liceu, și așa nu era băgat în seamă. Afară era cald. Ajungând la stația de autobuz, nu era nimeni, era doar... liniștea...
A fost sunat de același numar, și nu înțelegea ce se petrece.
- Bun, ai ajuns... eu te văd... Hai în parcul de copii.
- Ce naiba... s-se petrece?!, zise Nathan.
- Hai aici! Grăbește-Te...
*apelul a fost închis*
Nu a mai stat mult pe gânduri și a fugit spre parc. Ca să ajungi în parc, trebuia să treci prin o pădurice.
A ajuns în parc, nu era nimeni.
- Ce farsă de căcat mai e și asta?!
Se auzeau pași, nu erau pașii doar a uneia persoane.
-Aoleu, cine e aici! *râsete*  Ciudat prost! Băieți, ne-am gasit jucărie și sclav! Hai să îl batem așa cum se cuvine!
După o bătaie zdravănă, l-au legat de un copac și l-au lăsat în ploaie.
Fiind plin de sânge și cu fața mutilată, abia se mai mișca. A reușit să rupă ața și s-a dus acasa cum a putut.
Când a ajuns acasă, mama lui s-a speriat.
-Ce ai pățit? Ioi, cât sânge... hai la spital.
-Nimic... important... hai...

A P E L U L Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum