Catusele Iubirii Noastre (Finalizata)

Extra

Hei! Vreau sa va anunt ca voi sterge cartea a doua deoarece nu mai pot scrie la ea. Insa nu o pot lasa nici pe aceasta asa neterminata. Deci am luat capitolele de la aceea si le-am adaugat aici. Am facut o incropeala cum ar zice cineva. Sper sa nu va suparati.

***

Cu pasi repezi ma indrept spre casa. Casa noastra. Totul este asa de frumos intre noi. Insa, ceva nu e bine. Am un sentiment rau prevestitor. Ca si cum asta e doar linistea dinaintea furtunii. Pierduta in gandurile mele mintea mi se indreapta din nou catre familia mea. Nu pot spune ca imi este dor de ei dar nici indiferenti nu-mi sunt. Este deja a nu stiu cata oara cand ma gandesc la ei.

Scutur din cap pentru a alunga aceste ganduri. Probabil ca nici nu se mai gandesc la mine. Probabil mama e beata pe undeva iar tata intr-un bar cu jocurile lui. Dar acum nu trebuie sa ma mai gandesc la ei... Acum sunt fericita!

Si cu aceste ganduri intr-un in locuinta care imi este casa de ceva timp. Ma descalt de pantofii putin cam incomozi arucandu-i din picioare. Suntem deja in luna martie. Ce repede trece timpul! In las in cuier jacheta pe care am luat-o pe deasupra tricoului si ma indrept catre birou, locul in care stiu ca-l voi gasi pe Cristian. De curand a inceput unu nou proiect, care il solicita foarte mult. Nu prea stiu despre ce e vorba. Din cate am inteles ceva cu ajutatul oamenilor dependenti de vicii sau ceva. Cert este ca petrece foarte mult la firma sau la biroul de acasa.

Cu pasi marunti intru in birou. Si iata-l pe barbatul care ma face fericita. Scot un mic pufnet amuzat cand il vad dormind cu capul pe lemnul tare. Oftand adanc si clatinand din cap ma indrept catre el. Ajung in spatele lui si ma aplec spre el.

- Christian, hai sa mergem in pat. ii soptesc la ureche.

Un zambet imi infloreste pe buze cand incepe sa mormaie auzandu-mi vocea.

- Hai, trezeste-te!

- Cum? Ai si venit? ma intreaba somnoros ridicand capul de pe birou. Ah, am adormit.

- Asta am observat si eu. Acum hai! Lucrezi destul si esti extenuat. Mai trebuie sa si dormi.

- Nu pot sa las totul asa cand mai am atat de putin si termin.

Ma enerveaza tonul cu care imi vorbeste. De parca i-as spune cine stie ce. Deja scoasa din sarite ma rastesc la el:

- Ma enervezi! Tu nu vezi cat de obosit esti? Este a doua ora saptamana asta cand te gasesc dormind si azi e miercuri. Tot spui ca mai ai putin de cateva zile. Dar stii ce? Nu-mi mai bat capul cu tine! Fa ce vrei! si cu asta ies nervoasa din birou.

Cu pasi apasati ma indrept in camera noastra. Dar cred ca in seara asta va fi doar camera mea. Inca scoasa din minti ma duc in dresing si-mi iau pijamalele, intru in baie si incui usa. Dau drumul la apa si incep sa ma demachiez. Apa calda in care stau ma ajuta sa ma relaxez si sa ma calmez. Nu stiu de ce m-am infuriat asa de rau. Dar chiar am un presentiment ciudat. Poate ar trebui sa-i cer scuze lui Christian. Adica, pana la urma ce a facut? Lucreaza. Face ce-i place. Poate si din cauza ca el e mai implinit ca mine pe partea asta a vietii sunat mai... incordata. Nu e ca nu-mi place sa lucrez la cafenea dar nu e ceea ce am visat.

Oricum, nu mai conteaza. Trebuie sa-mi cer scuze. Dupa ce m-am spalat pe dinti am iesit din baie. Christian statea intins in pat cu mainile sub cap si se uita la tavan probabil gandindu-se la ceva. Daca medita asupra unui lucru era clar ceva important deoarece nu m-a auzit decat atunci cand mi-am dres glasul.

- Amm... Imi pare rau. Nu trebuia sa ma infuri asa dar nu stiu ce e cu mine. Simt ca ceva nu prea bun se va intampla. Ca noi vom fi intr-un fel de pericol in legatura cu relatia dintre noi si nu vreau. Iarta-ma te rog. chiar cred ca cea mai buna cale de a ma calma este aceea de a vorbi cu el.