Capitolul 1

120 4 1
                                    

In aceasta carte este vorba despre o fata, Elizabeth si cea mai buna prietena a ei, Anna. De când cele doua au primit o bursa de studiu la facultate din Anglia, totul e cu susul in jos. Nu era numai din cauza faptului ca se ducea la o facultate foarte renumita, dar aceasta afla ca va sta in camera cu Cole Sprouse. Ajung sa simta sentimente unul față de celalalt sau era doar din cauza aspectului său fizic?


Elizabeth Point of view (pov)

Ultima zi de vacanță. De mâine ma voi duce la facultate. Totul va fi diferit. Eu sunt genul de persoana care se integrează foarte greu într-un grup. Nu imi plac cumpărăturile. Sunt paralela oricărei fete de vârsta mea. Ce pot sa zic... Eu sunt Elizabeth. Am aproape 19 ani. Sunt singura la părinți, din fericire. Părinții sunt prea ocupați ca sa mai faca alt copil. Mama cântă la operă iar tata este directorul teatrului din orașul nostru. Relatia mama-fiica nu e ceva asa de minunat in familia noastră. Mama inca se mai gândește la mine ca la un copil de 5-6 ani si ii povestește Annei momente stânjenitoare cu mine. Dar relatia tata-fiica nu mai e asa de puternica ca pe vremuri. De cand tata a devenit directorul unui teatru adica de vreo 2 ani nu a mai avut timp sa asiste la niste evenimente importante pentru mine, dar mama venea pentru ca stia ca e important deși si ea era ocupata toata ziua. In schimb, am o sora din alta mama, Anna. O iubesc de aici si pana la stele. Ea e singura care ma înțelege. Deși ei ii plac cumpărăturile si mereu le facem împreună, într-o prietenie nu e vorba doar de chestii in comun pentru ca pe ălea le avem. Sincer nu m-ar deranja daca Anna mi-ar fi fost sora de sânge.

Cineva bate la ușă. Era mama.

-Elizabeth, Anna te asteapta jos. Nu mai sta in pat și mai numara oile. Mâine mergi la facultate si iti trebuie haine noi și o zi in care sa te relaxezi pentru ca facultatea e ceva mult mai greu si după cum cred ca stii nu ai sa ai timp nici sa mori. A da si micul dejun e pregătit.

-Nu mersi dar nu imi e foame. Spune-i Annei ca vin imediat.

Ma ridic si ma duc la baie sa ma spăl pe față si pe dinți. Dupa asta imi prind parul in coc, ma dau cu un lip gloss roz si cu rimel pentru ca stiam ca Anna nu e genul de persoană răbdătoare. Ies din baie si ma duc la mine in camera, in fata dressing-ului meu si stau un sfert de ceas, gandindu-ma cu ce sa ma imbrac. Bineînțeles ca pe parcurs am scos un braț de haine si nu m am putut hotărî asa ca outfit-ul meu a fost ceva basic(normal, incat sa nu atraga atenția oamenilor din jurul meu): niste mom jeans, un maieu alb si o cămașă pe care am lăsat-o deschisă.
Ies din camera si cobor scările in grabă. Dar ce sa vezi Anna se uita într-un album alături de mama la poze cu mine (nici macar hainele Evei nu le aveam).

-Salut, Anna. Văd ca ți-ai găsit ocupație. Vă distrați voi acolo.

-Dacă te deranjează si nu iti place sa te uiți, le voi lua, spuse mama.

-Nu are nimic, pana la urma e Elizabeth, nu e nimic rău in asta ;zise Anna.

-Mama, noi plecam. Ne vedem diseară.

M-am încălțat cu niște Nike-uri si am plecat.

-La revedere-zise Anna

-Pa, fetelor.

Am iesit din casa si am plecat pe jos pentru ca nu strica o gură de aer si cateva calorii arse(nu sunt obeza).

După ceva timp am ajuns in camera de tortură a.k.a. mall. Anna se plimba din magazin in magazin iar eu o așteptam afara. Uneori mi se părea ca Anna e asa de atașată de haine incat uită de mine in unele momente. Odată ne-am pierdut intr-un magazin care ocupa 2 etaje. Alta data eram in lift(am fobie de lifturi) si ea a iesit de parca eu chiar nu existam iar după ce terminam cumpărăturile ma suna si ma intreba ce mai fac părinții si daca vrea sa următoarea zi la mall dar nu mersi. De data asta Anna nu a uitat de mine. Stia ca imi plac hainele normale si mi-a luat un hoodie. Eu iubeam hainele oversize (adica hanoracele).

-Wow, Anna, te-au răpit extratereștrii si te-au adus înapoi impreuna cu cealaltă bucata de creier lipsa. Mersi mult.

-Da, îhî...cum sa nu. Auzi ai vrea sa mergem si la celallt etaj?

-OK...

Da sigur de ce nu? Inca un etaj. Macar ma pot uita si eu intr-un magazin decent. Cu Dumnezeu înainte, am oftat si am plecat spre etajul 2. Anna alerga dintr-un magazin in altul. Ce pot sa zic... Intru si eu intr-un magazin si imi aleg niste haine si ma duc sa le probez. In drum spre cabina mai gasesc si eu o gramada de haine care imi plac si le iau. Aparent cabinele erau ocupate. M-am dus si eu la o cabina si am asteptat trei ceasuri. Din cabina a iesit un baiat cu păr roscat si ochi caprui. M-am uitat in ochii lui si el in ai mei. Am simțit niște furnicături si am intrat in cabină. Nu eram eu cea de dinainte. Toti băieții cu care a incercat Anna sa ma combine au fost niste fail-uri (eșecuri). Am probat 6 bluze, 2 tricouri, 4 perechi de blugi si 7 tipuri de hanorace. Intr-un sfârșit mi-am luat 2 hanorace si 1 pereche de blugi. Astazi e un moment important din viata mea: am mai găsit un motiv foarte bun sa nu ma mai plimb prin magazine...acesta fiind din cauza băieților. Am iesit iar Anna ma astepta langa un magazin de accesorii.

-Elizabeth, am gasit una dintre cele mai frumoase perechi de ochelari de soare!!

Recunosc.. Am o obsesie pentru ochelarii de soare încât am acasa aproximativ 30 perechi.

-Super. Arata-mi si mie.

Imi arata o pereche cam dubioasa. Sincer nu imi prea plac. Sunt prea atrăgători ceea ce inseamna prea multa atenție de la oameni si nu imi place. Si costau mai mult de cate toate cele 30 de perechi de-ale mele la un loc.

-Poate alta data, zic eu scarbita de acei ochelari. Erau o dezamăgire.

-Mdah...ai dreptate.

Imi scot telefonul din geanta. Era ora 19:30. Am stat 9 ore într-un mall. Wow...nu m-am relaxat deloc. Ma dor picioarele in schimb.

-Anna, e aproape ora 8. Trebuie sa plec.

-Ce?! Ora 8? Eu voiam sa ajung acasa pana la 3..voiam sa ma pregatesc moral si fizic pentru mâine.

-Ai timp. Ok, ma suna mama. Pa

-Ne vedem maine, Elizabeth. Pa pa!

Mama ma suna, eu nu răspund. Bravo Elizabeth. Am inceput sa alerg prin mall spre iesire. Iar il vad pe tipul ala tras la 4 ace. Trec pe langa el, alergând. Sincer e doar un străin, ce s-ar putea întâmpla?

Am ajuns într-un final acasa. Eram mai roșie ca o roșie -daca e posibil. Am intrat in casă. Mama ma astepta acolo de ceva timp banuiesc.

-Nu crezi ca e cam târziu?

-Mamă, nu vezi ca am alergat pana aici? Sincer nu prea cred ca am chef de o ceartă stupida acum. Trebuie sa ma pregatesc.

Am urcat sus în camera mea fără sa o mai ascult. Mă gândeam la ale mele. Mă gândeam la ziua de mâine. Am facut un duș, m-am demachiat, mi-am uscat părul si m-am schimbat in pijamale. Cum am intrat in cameră singurul lucru a fost sa mă arunc in pat si sa stau pe telefon.
Nu asteptam urmatoarea zi, având in vedere ca începe facultatea.

Colegi de cameraUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum