Conserve

9 2 0
                                    


Stau in masina langa parbrizul spart cu capul pe bord si inghit tipatul pe care l-as scoate acum de nervii pe care ii am din cauza lui.
Imi misc usor capul in sus si ma las pe spate si ma uit la nimic.
Inchid ochii si imi simt sangele din ranile deja facute din cauza accidentului.
Ridic mana si mi-o pun pe fata si ma stramb la durerea simtita.
Imi dau centura jos si ies din masina trantind portiera.
Ma impiedic de propriile picioare si ajung sa dau cu fundul de pamant.
E rece si umed de la ploile nenumarate.
Ma ridic gemand de durere si de cheful nespus pe care il am eu acum pentru supravietuire.
Uitandu-ma in jur vad mai multe masini adunate intr-un singur loc.
Inaintez spre ele si ma uit in acelasi timp pe jos.
Conserve si alte conserve si mai multe conserve.
Multe conserve.
Foarte,foarte multe conserve.
Sub o masina facuta praf este ceva ce imi atrage atentia in mod special.
Nu e o conserva.In mod miraculos.
Ma pun in genunchi si aplec mana spre ceea ce parea a fi o geaca de piele rapciugoasa si putin facuta vraiste.
Miroase groaznic de la sangele uscat de pe ea si imi acopar nasul pentru cateva secunde.
Incep sa o studiez si vad cateva emble pe ea precum insecte si o tona de flori.
Zici ca maica-mea a facut jachesta asta.
O intorc pe spate si vad o albina foarte mare.
Ma stramb si o arunc cat mai departe.
Logic ca e a lui.
Cate sanse ar fi putut fi.
Ma ridic si ma gandesc ca ar fi o idee destul de buna sa ma uit prin masini ca sa gasesc cateva lucruri cat de cat folositoare.
Ma intorc la masina in care eram acum vreo cateva minute si ma uit in fata si la bancheta si in portbagaj si gasesc fix nimic.
Mai sunt vreo alte 4 masini si ma gandesc ca ar trebui sa fie macar niste fasii de material sai ceva de genu cu care sa-mi acopar ranile.
Ma duc la prima si gasesc o bratara stralucitoare si o bag in pantaloni.
La celelalte doua am gasit niste tampoane si gentute roz in care am gasit niste brichete si niste tigari pe jumatate folosite.
La ultima in schimb se pare ca am mai mult noroc decat mi-am imaginat...
Gasesc cateva cutite mici si alte materiale si un rucsac gol.
Miroase oribil.
Oribil.
Mai rau decat atunci.
Pun in ghiozdan toate cele si mi-l pun pe spate si trantesc portbagajul.
Oftez si ma indepartez de masini si ma uit in gol pentru cateva secunde si arunc o privire magazinelor de pe strada.
Toate sunt arse cu geamurile sparte si cu vitrinele goale.
Am nevoie de o oglinda.
Ma uit spre masini si imi dau seama ca nu sunt indeajuns de mari pentru a ma uita la fata mea in ele si incerc sa verific totusi magazinele care pareau cat de cat ok.
Ma indrept spre unul dintre ele si dau peste usa usor sparta si pica fix in praful pus acolo de multi,multi,mult prea multi ani.
Incep sa tusesc si ma dau inapoi acoperindu-mi fata cu mana si incerc sa dau praful cu mana cealalta.
Inchid ochii strans si respir din nou.
Ii deschid si vad pe jos sticla.
Ridic privirea.Vitrine goale.Conserve goale.Cutii goale.
Pana si eu sunt goala.
Mai ales dupa toate cele.
Pun mai bine rucsacul pe spate si ma uit dupa vreo toaleta sau macar o oglinda.
In fata mea e casa de marcat si in rest vitrinele si in spatele casei sunt mai multe usi.
Ma pun in fata lor si sterg cu mana praful de pe ele.
Nici nu conteaza in care baie intru.
Macar sa am o oglinda in fata.
Apas pe clanta si intru.
Vad mai multe toalete sparte si mirosul ma izbeste fix in nas la cat de nasol e.
Ma uit dupa un geam sau ceva de genu si vad fix in capetul camerei si alerg spre ea sa o deschid ca sa iau o gura de aer.
Ma intorc sa inchid usa si ma pun in fata celei mai curate oglinzi de aici,care era foarte murdara.
Curat putin oglinda si ma uit.
Si ma holbez la cum arat.
Parul mi-e scarbos de la cate zile nu m-am spalat,am cearcane sub ochi si rani.
Am vreo 7 rani destul de mari si vreo cateva mai mici care sunt deschise.
Ma aplec dupa unul dintre cutitele pe care le-am luat si incerc sa-mi tai parul.
A ajuns destul de lung pentru mine si oricum nu am de ce sa-l mai tin asa de lung.Nu impresionez pe nimeni.
Pentru ca el nu mai e aici.
Ei nu mai sunt aici.
Nimeni nu mai e aici.

Numai eu am ramas in urma.

Ai ajuns la finalul capitolelor publicate.

⏰ Ultima actualizare: Feb 13, 2018 ⏰

Adaugă această povestire la Biblioteca ta pentru a primi notificări despre capitolele noi!

'89Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum