Cap 1

250 6 2
                                    

In acea zi, in Salem,era cea mai innorata si rece zi a toamnei.Aerul inghetat mi-a umplut plamanii asa ca strigatul mi-a a devenit surd. Nici nu mai stiu de cand stateam acolo tipand si uitandu-ma la trupul inert al unei fete .Dar aceea nu era orice fata. Aceea era cea mai buna prietena a mea.Ochii incetosati ai victimei ma priveu fix si cu spaima.In acel moment, am luat-o la fuga cat ma tineau picioare,caci imi doream sa fiu in orice alt loc, decat intr-o padure cu un posibil criminal prin preajma.

Nu ma puteam gandi la nimic in acest moment.Tot ce fusese important pana acum disparuse din mintea mea.Tot ce trebuia sa fac era sa ajung la cea mai apropiata statie de autobuz,iar apoi acasa.Fug cat ma tin picioarele nepasandu-mi de toti oamenii din spate,care se holbau la mine.Buza era insangerata,hainele rupte din cauza ca mi se agatasera de crengutele de copaci din urma,iar fata imi era plina cu noroi.Dar nu imi pasa.

Ajunsa acasa,deschid usa si o trantesc cat de tare pot si fug in bucatarie in bratele mamei mele.

Aceasta,ingrijorata,ma intreaba:

-Ce s-a intamplat?!

-Eu...p-padure...Sky...A-ajutor!!fusese tot ce puteam sa spun.

-Linisteste-te si povesteste-mi,scumpo!

Dupa cateva minute bune de ultime suspinete,ii dau mamei drumul din brate si zic:

-Ziua a inceput prost de dimineata.M-am trezit cu presimtirea aia ca o sa se intample ceva groaznic.Dar,ca sa ma linistesc,m-am gandit sa ma duc sa explorez(caci asta ma linistea mereu)in padure.Ajunsa acolo totul parea normal la inceput...,o rafala de lacrimi ma cuprinse din nou.

Mama,aratand destul de speriata,incerca sa ma linisteasca:

-Gata!Ai 16 ani,Daiana!Poti sa imi spui!

Am mai suspinat odata si am continuat:

-Am inceput sa explorez padurea si...am vazut bibicleta lui Skylor si...am mai vazut si picioarele ei intinse pe pamant.

Am respirat adanc si am mai spus:

-Trebuie sa ma ajuti sa....vedem ce sa facem.Nu o putem lasa acolo.Si ce o sa zica parintii ei?Doamna si domnul Duncan?

-Vom vedea.Acum trebuie sa te linistesti,imi puse mana pe frunte.Ai febra.

-Mama...am rostit printre lacrimi simtind cum o alta criza asteapta sa rabufneasca din mine, nu am timp sa fiu linistita! Skylor e inca acolo....haide!!!! m-am crizat eu la mama mea.

Aratand putin jignita,mama a inceput sa.dea telefoane, tragandu-ma la masina si pornind spre padurea de la marginea orasului.

Sper ca nu v-am deprimat din primul capitol, caci nu asta era intentia.

Speram sa va placa urmatoarele capitole

PS: Comment-urile si sugestiile sunt bine-venite!! ;))

(Nu copiati)

Emm&Kay out! :*

Cea de-a doua lumeUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum