Se intelege de la sine ce a urmat.Totul s-a continuat cu o perioada de lapte si miere.
Adormeam cu vocea lui in telefon si ma trezeam cu mesajele lui dulci.Insa, avea si un defect, GIGANTIC as putea spune, era extrem de gelos si posesiv.
Asa ca, intr-o zi, dupa ora de sport mi-a luat ochelarii si m-a dus in brate pana in clasa zicand:
- Suntem inca pe hol si vreau sa-ti spun ceva. In fiecare zi te faci tot mai frumoasa si eu devin tot mai gelos.
Astea fiind spuse mi-a prins maxilarul cu palma sa puternica ridicandu-ma spre buzele lui astfel incat am rams pe varfuri si sarutandu-ma apasat. Apoi mi-a pus ochelarii pe nas si am realizat ca sunt in clasa si am vrut sa intru in pamant de rusine.
Chair daca eram rusinata, pe fata lui Claude s-a asternut o expresie de ura pura.
In acel moment Claude a sarit sa-l loveasca pe Armin. Am avut timp doar sa ma duc langa pervaz pentru a nu incasa eu pumnul destinat abdomenului lui Armin.
Rafuiala a inceput. Nu puteam realiza nimic. Eram prea socata. De ce a sarit Claude pe el dupa acel sarut?
In timpul bataii lucrurile au devenit mult mai rele.Claude s-a impiedicat din cauza unui pumn mai puternic, s-a indreptat spre mine ca o vijelie si in momentul acela n-am mai simtit peretele in spatele meu, ci o adiere de vant ce incepea sa ma cuprinda. Asteptam coliziunea cu solul in timp ce auzeam urletele de disperare din partea lui Claude si Armin care erau inca la etaj.
- Cum ai putut sa faci asta?Esti un mare idiot, Claude!
-Dar nu am vrut...stii ca si eu tin la ea...dar o sa fie bine! Suntem doar la etajul 3...
Mi-a parut o cazatura lunga pentru ca m-am gandit la 2 lucruri:
1. sunt mai rau ca niste femei
2. nu mai vreau sa fiu impreuna cu Armin
Am simtit ca ceva ma inconjoara.Am crezut ca am ajuns la parter, insa era prea moale sa fie pamantul.Insa apoi o zguduitura mare m-a trezit la realitate.Am deschis ochii si am vazut ca sub mine era cineva.Acel cineva era Sebastian. Era lesinat sub mine. Sarise dupa mine sa ma prinda.
- S-sebastian, idiotule! Trezeste-te! De ce ai facut asta? Scoala-te!
- Hai, hai, gata, gata! Atipisem si eu putin.
Apoi, cu lacrimi in ochi am inceput sa urlu din nou.
Urletele mele au fost intrerupte de pasii grabiti ale lui Claude si Armin.
- Sunteti bine? Ambra esti bine?Esti ranita?? au intrebat ei in cor
- Da si eu sunt bine, multumesc.Nu sunt ranit. Insa, voi, idiotilor, cat de idioti puteti sa fiti?Plecati de langa ea! Voi o aruncati si-n iad din moment ce nu mai are cum sa cada de la etaj.
Sebastian statea in fund si urla. Am incercat sa-l calmez, punandu-i mainile pe umeri si spunand ca sunt bine, insa el m-a smucit punandu-ma in poala sa, sarutandu-ma pe cap.
-Tu taci! Stiu ca esti bine, doar eu te-am prins. Insa, daca nu eram eu? Ce pateai? Idiotii acestia nu pot avea grija te tine nici macar o secunda! si zicand asta, m-a pus in fund pe nisip, ridicandu-se si vrand sa-i bata pe cei 2.
Acestia, stiind de ce e in stare Sebastian, au fugit.
In urmatoarea clipa, directorul si-a facut aparitia. Dupa ce ne-a spus ca se vor lua masuri, ne-a trimis acasa.
- Vrei sa mergem in locul meu preferat?
-Ok.
M-a luat de mana si am mers in acel loc.Era minunat. In spatele parcului care era situat la 2 strazi de scoala, se afla o padure. M-a luat de mana si m-a condus catre un luminis. In acel luminis era o banca sculptata in lemn. Conducandu-ma spre banca mi-a spus:
-Vreau sa-ti spun ceva important.
In acel moment, a fluierat si dintre copaci a iesit "Trandafirul sangeriu" cantand:
"Vreau sa fii iubita mea,
De acum toata viata ta,
Langa mine sa te scoli
Vocea ta, raza de soare
Diminetile amare
Repede sa le-ndulceasca
Si s-o fac sa ma iubeasca
Fiecare tril si gand
Bucurie pe pamant
Direct in inima ta
Pentru toata viata mea
Vreau sa stii ca te iubesc
Doar pe tine te doresc
Cu buzele dulci si moi
Sa fim mereu doar noi doi!"
Cand in fundal se auzeau vocile celorlalti el mi-a spus:
- Vrei sa fii iubita mea?
- Mi-ai distrus un trandafir si mi-i adus altul mai dulce ca 10 buchete,cand am cazut pe geam, te-ai aruncat dupa mine sa ma prinzi.Acum, cantandu-mi ceea ce simti, crezi ca as putea sa te refuz?
- Asta e un "da"? a intrebat cu buza de jos tremurandu-i.
- Tu ce crezi? l-am intrebat cu lacrimi in ochi in timp ce ma lasam pe pieptul lui cald.
In acel moment mi-a ridicat capul si m-a sarutat.
Cu buzele lui mari si moi, aromate si suave.Aproape am ramas fara aer cand i-am vazut ochii verzi ca de smarald.Avea lacrimi in ochi de bucurie sau de emotie. Nici eu nu stiu. S-a departat de mine iar eu am luat o gura setoasa de aer.
Vazandu-l atat de aproape, mi-am dat seama ca seamana cu o pasare de prada. Cu pometii bine definiti, cu privirea inghetata, m-am simtit ca o prada. Un mic soarece atacat de un soim.
